Profesor Doctor Inginer
Personajul pe care îl voi aduce în faţa publicului apare în viaţa mea şi a colegilor mei de grupă o dată la două săptămâni, vinerea de la 16 la 18(da, s-a înteles bine, adică de la 4 la 6 după-amiaza, când nici iarba nu creşte)(rog a se remarca de la început cadrul extrem de convenabil al întamplărilor noastre)(deja am deschis a 3-a paranteză la rând, chestie pe care nu am mai făcut-o niciodată până acum dar care, odată dusă la bun sfârşit, m-a mulţumit nespus şi pe care ar cam fi cazul să o închid acum).
Revenind după numărul ameţitor de paranteze la subiectul nostru, acesta este nimeni altul decât unicul şi inegalabilul Profesor Doctor Inginer D. care coordonează buna desfăşurare a laboratorului de microunde al grupei din care cu mândrie inginerească şi medicală fac parte. Sunt conştient că parerea mea nu are absolut nicio importanţă dar consider că aceste titluri nu spun nimic despre acest individ. Dar ce-l face special pe acest “distins domn”(care la vârsta dumnealui ar trebui să joace şah în parc, în mod civilizat, sau să citească poveşti cu ingineri nepoţilor sau stră-nepoţilor) voi fi întrebat. Ei bine, acest senior al microundelor vine vineri după-amiază la Facultate, urcă până la etajul 8 unde este situat laboratorul şi acolo deja se simte în elementul său, printre studenţi. Ce pitoresc ar fi acest Greuceanu al Electronicii dacă basmul său s-ar sfârşi aici!
Odată trecut de
Pentru a aduce şi o probă acuzării(adică mie) domnul D. şi-a exercitat puterea de dictator megaloman în ultima noastră întâlnire strigând prezenţa de nu mai puţin de 4 ori (da,patru) în decurs de 30 de minute. Şi asta numai pentru ca lucrurile să fie clare !!! Întotdeauna lucrurile sunt clare sau destul de clare, singura neclaritate din acest laborator, de altfel unul foarte inteligibil şi facil pentru oameni care au trecut prin laboratoarele de fizică sau măsurări electrice şi electronice, fiind aşa zisele “explicaţii” furnizate de marele pedagog care nu fac decât să irite prin incoerenţă şi adesea prin devierea de la subiect. Pentru că nu domnul D. este responsabil pentru propriile erori ci aceasta rasă mizerabilă şi clueless care sunt studenţii…
Frustrat din atâtea puncte de vedere încât nici nu îndrăznesc la a număra câte, ca marea majoritate a profesorilor electronişti, domnul D. transformă vinerea după-amiază şi altfel liniştitul laborator de microunde într-o zonă crepusculară în care presiunea psihică impusă de isteria acestui adevărat vampir energetic transformă simple masurători în haos.
Mă voi opri aici cu povestea profesorului D. pentru că ea s-a terminat de mult însă dumnealui nu a înţeles asta. Închei această povestioară cu un gust amar, poate pe o notă tristă, pentru că finalul unui profesor doctor inginer, incontestabil cândva un om de mare valoare, este acesta. Trist.
Privind în jur, văd prototipuri de profesor doctor inginer cu final trist. Ingineri, luaţi aminte !
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
[...] „Nu e tiiiiiimp!” – Profesor Doctor Inginer D. [...]