Virgula sub Ş
Nu îmi place televiziunea, detest radioul, sunt dezamăgit de ce se scrie în ziare, dar acesta este doar începutul, doar introducerea în ceea ce mă zgârie pe ochi, timpan şi creier zilnic. Cei dragi îmi zic de multe ori că sunt negativist, titlu pe care îl accept şi căruia îi aduc aici o contribuţie. Astăzi mă voi “lua” de… cam toată lumea, pentru că sunt om şi e în natura mea să critic, sa văd numai partea rea a lucrurilor şi să o amplific(rog a nu se considera acesta ca fiind un vers, chiar dacă rimează).
Voi vorbi despre ţara mea şi despre scuzele triste de oameni care o populează. Tot aud de peste tot, din jur şi de aiurea, că România nu e destul de “cumva”(termen ce substituie o multitudine de atribute gen: “dezvoltată economic”, “civilizată”, “cu servicii proaste”) pentru anumiţi indivizi care din întâmplare s-au născut aici. Nu e vina lor. Dar nici mea. Nu e vina nimănui că Dumnezeu sau hazardul cosmic, sau cum vreţi să-i spuneţi, ne-a ales pe noi să fim români. Nu sunt patriot, conform definiţiei, pentru că aceasta presupune dragoste şi devotament faţă de popor şi ţară, iar eu nu pot spune ca sunt devotat poporului român sau că îl iubesc. Pentru că aceasta ar însemna mult mai mult decât acel 1% al oamenilor care merită.
Oameni de diverse condiţii, profesii şi ocupaţii se plâng de starea în care se află România astăzi. “Dom’le, ca la noi la nimeni! Şoselele sunt vai de capu’ lor, dacă mergi undeva să mănânci fara şpagă nu scapi, la fel la ghişee, Guvernu’ nu face nimic, ăia doar beau şi stau la grătare ! Mai degrabă merg în vacanţă la bulgari, că la noi te înhaţă gândacii în hotel şi budele comune…”. Am ales să cenzurez această ultima parte a monolugului imaginar, dar bazat pe monologuri şi discuţii cât se poate de reale. Reale ca şi problemele pe care le rosteşte. Dar de unde vin toate acestea? Risc să apar ca un gramofon vechi, învârtind un disc stricat, când spun ca nu ţara e de vină, problema e că e populată.
România noastră nu ne-a greşit cu nimic, doar noi am greşit faţă de ea şi în ignoranţa specifică, aruncăm vina. Nu o să amintesc de politică sau de institutiile Statului dar nu pot să nu observ că în ciuda sentimentului general de nemulţumire pe care sunt sigur că îl simţim cu toţii, prezenţa la vot la cea mai recentă strigare, vitală pentru viitorul albastru cu stele galbene atât de dorit, a fost sub 50%. Români, îmi pare rău să concluzionez că vă meritţi “soarta” şi conducătorii.
Ne plângem că şpaga şi furtul au ajuns sporturi naţionale. Adevărat. Dar natura nu a scris aşa codul genetic românesc. Cele menţionate mai sus sunt obiceiuri dobândite, învăţate zi de zi, exersate până la măestrie, dar din nou… nu România este responsabilă. Calitatea principală pe care pot s-o atribui neamului meu este inventivitatea, în orice domeniu, dar, din păcate cu toţii ştim cum se manifestă aceasta.
Dar nu am terminat cu of-urile. Nu pot să mă împac cu ideea că românii au asimilat, ca un burete mizerabil de pe marginea lavoarului lumii, doar fecalele muzicii şi divertismentului, ignorând calitatea adevăraţilor artişti şi uitând practic de genii artistice autohtone. Manele, telenovele şi emisiuni lacrimogene, cu amanţi şi topoare, puse în balanţă cu Enescu, Eliade sau Caragiale ! Orice om întreg la cap ar putea face alegerea corectă! Să fie 99% dintre români nebuni? Se pare că da. Profesoara noastră de română din liceu ne tot spunea că asistăm la un proces de “de-românizare” în continuă acceleraţie. Acum înţeleg perfect ce spunea.
Sentimentul de nemulţumire generală de care aminteam mai sus este completat de o delăsare pe măsura pretenţiilor europene ale românilor. Vor să călătorească fără vize şi au reuşit în mare parte… să creeze o imagine de tot că***ul toată “frumuseţea”. Vor să trăiască într-o ţară civilizată dar toaletele publice(sau comune,din cămin) sunt personalizate cu excremente diverse, în poziţii teoretic şi anatomic imposibile. Sau cumva au venit străinii să o comită in veceurile noastre? Pe cine am putea să aruncăm vina? Pe câinii comunitari poate… mama lor de javre. Revenind… Românii vor să fie plătiţi ca vecinii cât mai vestici posibil, dar în caz că se pretinde muncă în schimb… să zicem doar că sunt inventivi(v-am zis eu !). Exemplul grăitor aici este cel al celor 22 de muncitori(atent număraţi de Gogu însuşi) care “lucrau” la asfaltare pe Şoseaua Orhideelor(sper că nu greşesc strada), în spatele Regiei. Unul opera un buldozer şi doi “dădeau la lopată”, restul de 19 stăteau la umbră, cu lopeţile alături şi cel mai probabil discutau politică sau fotbal, singurele subiecte la care absolut ORICARE român se pricepe(vezi Gigi Becali, Copos, Mitică Dragomir). Şi cum se face că mai toate eradicările mult-cântatei corupţii, judecând după care, imnul naţional ar trebui să sune cam aşa: “Deşteaptă-te române, din şpaga cea de moarte/ În care te-adânciră baronii de tirani” se aprind ca stropite cu benzină şi dispar treptat în lipsa de oxigen… ca gunoiul măturat sub persanul marca „Casa Poporului”. Cam aşa se desfăşoară treburile naţiunii “dacă reforma se împiedică de oameni şi mai ales dacă oamenii sînt cumetri, fini, naşi, taţi, unchi sau veri”(cum excelent observa Maria Andrieş în articolul “Ana are sateliţi” pe care îl recomand ca martor al acuzării).
Ar mai fi atâtea de spus, atâţia nervi de vărsat, de la banala ţigară şi vulgarul muc aruncate în derivă pe stradă, la doar 3 metri de pubelă, la deturnările fabuloase de fonduri şi cercurile ameţitor de înalte de interese dar… altă dată noi ce-o să mai povestim la umbra “purceluşului” bine răcit(prietenii ştiu de ce)? Şi totuşi nu am terminat.
În ultima vreme am auzit vorbindu-se(live, cu Dragoş Bucureci,ceea ce vă recomand şi dumneavoastră) şi am citit prin ediţiile online ale ziarelor româneşti despre “brand-ul de ţară al României”. Că a fost prost făcut, că nu a fost făcut, că s-a făcut o comisie(şi comisiile sunt ceva de speriat la români),etc. Şi atunci am stat şi am cugetat. Concluzia a fost o nouă întrebare. Care brand de ţara ??? Să mai dăm un “Play” la imnul nostru naţional. Până şi imnul zice de la început “Deşteaptă-te române”. Nu avem aşa ceva. Brandul România=Nadia+Hagi+Dracula ! Iar asta e grav. Dacă până şi amarâţii de bulgari, croaţii sau prietenii turci au o imagine foarte clar şi bine implementată pe care o poartă prin lume… noi cum de nu am fost în stare? Vrem să meargă turismul cu străini, dar ce facem în direcţi asta? Contracte preferenţiale cu firme de „afară” pe şpăgi considerabile? Vai … nu pot să cred că am scris asta ! Ce păcat că sunt la maşina de scris şi nu pot sa modific! Avem castelul Peleş, Castelul Corvineştinor, Branul, zeci de mânăstiri intrate în patrimoniul mondial de ani buni, o deltă unică în Europa, tone de istorie românească şi europeană,toate formele de relief posibile, cu peisaje pe măsură, i-am avut pe giganticul Eliade, Eminescu, Brâncuşi, Enescu şi ar mai merge câteva etc-uri. Deci avem cu ce, dar nu am făcut nimic pentru a fi arătaţi cu degetul(în sensul bun). Cine e de vină pentru lipsa brand-ului de ţară, pentru inexistenţa acestuia? Sunt vinovaţi Carpaţii, e vinovată Dunărea sau Delta, putem acuza Marea că ne-a subminat de la est? Ai naibii pelicani KGB-işti !
La început spuneam că sunt dezamăgit de ceea ce înseamnă presa noastră, cea de toate zilele. E ruşinos că există Libertatea şi chiar acelaşi trust de presă oferă alternativa decentă a “tabloid-ului”- ziarul distribuit gratuit Compact(deşteaptă mişcare baieţi, v-aţi acoperit frumos). E ruşinos că au existat vreodată “Ştirile de la ora 5”, “Din dragoste”, “Surprize Surprize” şi multe alte dejecţii din aşa-numitul “divertisment românesc”. Trebuie să-mi ofer respectul gazetarilor pe care îi citesc cu plăcere şi care mă inspiră de multe ori Radu Paraschivescu, Grigore Cartianu, Dragoş Bucurenci, Adrian Georgescu, Maria Andrieş şi uneori sictiritul Tolontan sau nervosul Buzărin.
Am scris acest blog pentru că sunt deranjat nu de starea de nemulţumire de care mă lovesc în viaţa de zi cu zi, ci de lipsa de atitudine, de implicare, de muncă pentru acel “mai bine”. România nu ne este inferioară în nici un fel, ea este exact ceea ce am făcut din ea. Dar mai e şi un teren al multiplelor oportunităţi pentru că ceea ce nu s-a făcut… urmează să se facă. E firesc, iar noi suntem aici să ajutăm firescul să se producă. România va rămâne doar un proiect pentru noi, pe care îl vor face alţii(străini, extratereştri, copii-ciupercă) dacă dragii mei compatrioţi (vedea-v-aş muncind cu folos după un plan bine stabilit) (consideraţi că v-am înjurat) vor continua să nu facă nimic. Vremea devizei “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim” a trecut de mult. Toată lumea discută(inclusiv eu nu am făcut decât să vorbesc cu Gogu în cele de mai sus) şi mereu “se pune punctul pe i”. Punctul pe i înseamnă cosmetizare, dar orice boală se tratează atacând radăcina virusului, cauza problemei.
Vă propun să punem împreună virgula sub Ş.(Cât de populist a sunat asta !)
Articole similare:
- Nu mai suport
- Fiţi destepti, ca tara geme!
- Manca-v-ar comertu’!
- Fiind veverita, prin Herastrau cutreieram!
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
o fi