Povestea lui Făt-Frumos-Asertiv
A fost odată, ca niciodată, cam pe la începutul omenirii (plus/minus câteva ore) un tânăr aventurier ce colinda lumea, în căutare de peripeţii de tot felul şi înţelepciune, pe care avea de gând să o folosească în zilele bătrâneţii. Numele lui era Făt-Frumos-Asertiv.
În fiecare dimineaţă eroul nostru se privea într-un ochi de apă limpede, aranjându-şi frizura Depeche, care nu fusese inventată încă, înainte de a se arunca în vâltorile vieţii pe care numele său le implica. Fiecare nouă zi însemna noi confruntări, noi tărâmuri şi noi aşchii de cunoaştere, desprinse din marele trunchi al Universului, adunate în desaga tânărului. Anii trec însă şi într-o dimineaţă, privindu-şi chipul în oglinda apei, Făt-Frumos-Asertiv înţelege că îmbătrânise şi că în sfârşit venise clipa în care va trebui să folosească cele învăţate de-a lungul călătoriilor sale, pentru a lăsa în urmă amintirea sa veşnică.
Se aşeză deci eroul nostru la gura focului ce pâlpâia promiţând descoperiri nepreţuite din fiecare limbă colorată şi începu să cugete. Ce secret ţinut înlănţuit de la facerea lumii putea bătrânul Făt-Frumos-Asertiv să dezvăluie, controbăind prin cuferele amintirilor sale de-o viaţă? Ce putea aduce nou lumii? Au mai trecut ani, focul s-a stins şi a fost reaprins iar eroul nostru, din ce în ce mai adus de spate şi mai alb, încă nu găsea acel ceva care lipsea pentru a-l face nemuritor.
Într-o seară senină de vară Făt-Frumos-Asertiv se trezi din amorţeala în care îl aruncase meditaţia atâtor ani, zicând: „Toţi aceşti ani, totul a fost în zadar! Am pierdut atât timp în vâltoarea gândurilor şi NIMIC! Învăţăturile vieţii mele nu vor ajuta pe nimeni, tot acest timp irosit nu mi-a folosit la nimic!”,strigă în singurătatea colibei sale. Disperarea îl cuprindea cu fiecare clipă ce trecea din restul vietii sale, până când, într-un moment de limpezime a minţii, Făt-Frumos-Asertiv înţelese cea mai importantă lecţie pe care viaţa i-o oferise până atunci. „Trebuia să fiu mai organizat! Asta era! Am irosit timpul căutând ceva nedesluşit, dar acum ştiu că am descoperit misterul timpului şi ştiu că din el tinerii vor desprinde cândva time managementul!”. Sfârşit.
Am ales să vă plictisesc cu această poveste pentru că o poveste fără tâlc nu e decât o bârfă, iar bârfa e o pierdere de timp. Îmi place să cred ca nu a fost în zadar. Făt-Frumos Asertiv a inventat fără să ştie time management-ul, care intră in vietile noastre, trăite în mileniul III, ca „o febră” ar spune unii. Ce este febra totuşi? E o modalitate a organismului de a scăpă de microbul care l-a invadat, în cazul nostru timpii morţi pe care ni-i acordăm zi de zi. Managementul timpului a fost, este şi va fi studiat iar principiile sale îşi vor face loc treptat în vieţile oamenilor, care au trecut de la faza de vise şi proiecte, la faza de împliniri şi realizări.
Vă veti întreba desigur de ce poartă eroul nostru numele Făt-Frumos-Asertiv şi ce legătură are comportamentul asertiv cu timpul. Asertivitatea înseamnă a fi pregătit pentru ceea ce vrei să obţii. Tânărul aventurier se simţea pregătit, dar abia bătrânul înţelept reuşeşte să înţeleagă misterul timpului irosit căutând în van. El reuşeşte, prin prisma experienţei, să înţeleagă că a fi asertiv, în relaţia cu timpul, este calea spre reuşită.
Personal, nu-mi surâde ideea de a-mi conduce viaţa personală după termeni ca „target”, „goal”, sau „task”, dar trecând peste sunetul înecăcios de tehnic al acestora şi organizâdu-mi timpul nu am decât de câştigat. Câştig timp pentru ce e cu adevărat important. Pentru că secolul XXI ne-a paraşutat direct în mijlocul bătăliei pentru resurse, în care planeta s-a aruncat orbeşte, fără să ne înzestreze şi cu o hartă. Şi a mai uitat un mic detaliu: să ne spună că fiecare dintre noi plecăm de pe poziţii egale. Nu vorbim despre lupta pentru petrol sau despre crâncenele lupte pentru apă şi metri pătraţi de verde crud, ce vor veni inevitabil, ci despre căutarea individuală a succesului sau a liniştii personale.
În fiecare an avem 365 de zile, fiecare a câte 24 de ore. E singurul punct din agenda vieţii la care suntem egali. Imaginati-vă că aveţi ceea ce înţelepţii şi inginerii încearcă să proiecteze şi să construiască de mii de ani, fascinaţia oricărui gânditor din oricare timp – un perpetuum-mobile! Nu unul dintre kitsch-urile de 2 bani din mall sau de pe birourile snobilor, care nu au idee ce ideal reprezintă jucăria aceea, ci unul adevărat, unicul creat vreodată. Doar naturii i-a reuşit perfecţiunea unui mecanism care să funcţioneze la infinit fără combustie, însă ea l-a dăruit omului. E vorba de timp, aţi ghicit, unicul perpetuum mobile care a funcţionat şi va funcţiona perfect mereu, o resursă inepuizabilă pentru viaţă. Şi ce e mai frumos – fiecare avem câte unul! Acum că ştim asta, e momentul unei schimbări către un Făt-Frumos-Asertiv al zilelor noastre.
Închei cu sloganul unui promo de la Discovery din urmă cu câţiva ani: „If you think good things come to those who wait, where on Earth would we be today?”.
<<<Basmul de mai sus a fost publicat în revista B606, Iaşi pe 1 Octombrie 2007>>>
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment