Euglena verde a decenţei
Sunt un om simplu. Încerc să fiu calm. Apreciez decenţa. Cu aceste certitudini despre mine, în minte, am avut proasta idee să merg la cumpărături în Unirea Shopping Center, vineri seara. Fiind în plină “lună a cadourilor”, sau altfel spus, trecând prin acea perioadă a anului când banii se evaporă din portofele cu o spornicie demnă de o cauză mai bună, mă aşteptam să dau de aglomeraţie şi de nenumărate mizerii prin magazine. Ca de obicei, însă, realitatea m-a lăsat fără prea multe speranţe, depăşind cu mult pesimistele mele aşteptări.
M-am dus în căutare de cadouri de Crăciun pentru oamenii mei şi am vrut şi un hanorac pentru mine. Se pare că nu e atât de simplu. Pe lângă aglomeraţia scontată, plină de lanţuri de bicicletă postate pe cefe de bivoli, parfumuri stridente dinspre creaturile pe tocuri şi cetele gălăgioase de manelişti sau emo, m-a dezamăgit lipsa de calitate de pe rafturi. Pot spune ca am colindat TOT magazinul, diferitele “reprezentanţe” însă nu au avut nimic de oferit. Mie, cumpărătorul, nu mi s-a oferit decenţă, produse pe care să mi le pot dori, ci doar variante de compromis, atât de lovite de prostul gust al anului 2007, încât lipsa de educaţie a consumatorului se explică perfect. Nimic de calitate, nimic care să-mi placă, totul fiind croit după chipul şi asemănarea principalilor clienţi: cocalarul, jmecherul şi ţăranul de oraş.
Aseară am redescoperit aceaste specii inferioare. După cum spuneam mai demult, aceste specimene se adună în cirezi, însă când spuneam că trăiesc printre oameni mă înşelam. Acum noi trăim printre ei. Ei sunt una dintre molimele care ne-a lovit şi care ne înjoseşte. Societatea noastră degenerează şi se pare că după mulţi ani de căutari nu am reuşit să ne regăsim identitatea şi să ne educăm în spiritul european. Uniunea e un conglomerat politic, de interese şi strategii de acaparare a pieţelor, care ne-a primit cu braţele şi buzunarele deschise, dar cultura şi civilizaţia popoarelor ne vor respinge ani buni de acum încolo. În USC am văzut că suntem încă la stadiul de euglenă verde, mi-au amorţit simţurile(probabil inconştient) şi am înţeles că nu avem încă idee despre ce înseamnă simţul penibilului.
Şi ca bonus pentru întreaga seară irosită, am avut ocazia să văd măreţul brad al capitalei. E urât rău. Nu-mi place s-o spun, dar cred că am găsit simbolul capitalei în iarna asta.
Articole similare:
- Vanatoarea lui septembrie verde
- Un moment Kodak
- Operaţiunea „Prostie Fără Frontiere”
- Regele berii
- Furnicile bicicliste
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Finlandezule, daca tu crezi ca asta inseamna ca vorbesc mult, nu ai idee ce spui. Te mai astept oricand cu placere ;)
bv gogule!!!loveste-i pe tarani;cel mai bine e sa faci cumparaturile in provincie(roman:D);eu spre ex imi iau tenisi de la leonardo ,din supermarket ,stim noi de la cine:-p(kza)
Eşti un naiv. Nu mai merg la cumpărături în Unirea decât când trebuie (înţelegi tu ce vreau să spun).
A fost (încă mai este până mâine) târg de cadouri la Romexpo. Ar trebui încercat (n-am fost deci n-am o părere documentată).