Scurtă scrisoare deschisă şi tradusă
Primitivilor, nesimţiţilor, manelişti mizerabili şi proastelor,
Rândurile acestea sunt pentru voi, retarzii din trenul Bucureşti – Vatra Dornei, vagonul 6, de aseară. M-au dezgustat apucăturile voastre de barbari, încă de când am urcat acea bombă de tren, când voi, chiar dacă mai erau 20 de minute până la plecare, deja blocaseţi tot culoarul. Un beţiv ordinar şi cârpa de lângă el, care se pare că vorbea, mi-au reproşat că nu au loc pe hol din cauza rucsacului meu. Am fost calm şi nu am ripostat. Dar mizerabilul a continuat: „Mă băiete da’ tu nu înţelegi?”. Atunci am vrut sa-l strâng de gât, dar aveam mâinile ocupate. Oricum prostia nu poate fi vindecată, nu are vârstă, nu cunoaşte bunul simţ sau decenţa, deci degeaba l-aş fi scuturat.
În acel tren ultra-aglomerat, printre sutele de oameni au fost cu siguranţă şi câteva sute de însoţitori care au blocat şi mai mult intestinul deja constipat. M-am simţit ca un supozitor intrus.
În minunatul compartiment, în care geamul nu se închidea conform normelor europene, o proastă se certa cu o bătrână pentru locurile „suprapuse”. Le-am spus că sistemul informatizat nu greşeşte şi nu poate genera bilete identice, dar isterica n-a înţeles. Ratata a urlat cât a putut şi a coborât zbierând după drepturile sale de gradioasă clientă. Într-un final a înţeles că îşi luase bilete pentru trenul de cu o seară înainte. Brusc, clienta nu a mai avut drepturi, i-a rămas doar prostia pe care nu o va putea pierde niciodată şi nesimţirea care a făcut-o să facă scandal, atacând o bătrână(la fel de rea de gură totuşi).
Iată că am ajuns şi la viermii care nu pot rezista fără nicotină, între 2 staţii de tren. Mult trâmbiţata interzicere a fumatului în tren nu afectează gunoaiele sociale, care, împreună cu o manea de calitate, reconstruiesc ţigănia şi imaginea generală a României într-un micro-habitat jegos. Nu mă gândesc la interdicţia legală, ci la bunul-simţ lipsă. De ce să nu fumezi, în mijlocul unei mulţimi de nefumători? De ce nu? Sau de ce să nu bei mizerii şi să laşi în urmă un covor de alcool lipicios, sticle şi alte lichide? Păi dacă eşti o scursură, cu manele pe telefon şi impresii de „talent”, nu ai absolut niciun motiv.
În final, vă doresc să rămâneţi în acelaşi intestin pentru că acolo vă este locul.
Cu speranţa de a emigra,
Vlad
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
[...] Versiunea adevărată a scrisorii -> aici. Read More Post a [...]