American Pie 2008
Astăzi am vrut să scriu despre chinurile candidatei Hillary. M-au atins… Mitica, fragilă ca o floare de primăvară, a vărsat câteva lacrimi amare la o întâlnire cu alegătorii. Vrea să fie Preşendinta Statelor Unite, să ocupe unul dintre cele mai importante „fotolii” din lume, dar arată votanţilor o faţă sensibilă şi afectată de recentul eşec în faţa mult mai tânărului Obama. Şi crocodilii plâng. Am vrut să scriu despre asta dar americanii nu citesc Blogu’ lu’ Gogu şi, în plus, Preşedintele SUA e un om prea puternic pentru a fi ales prin opţiunea poporului. Previziunea mea este că Hillary Clinton va fi „aleasă”. Câteva ore după scâncetul spontan, Hilarry câştigă surprinzător în New Hapshire.
Răsfoind mai departe presa online, am avut pentru moment intenţia de a scrie despre ultima vizită a lui George W. Bush în Orientul Mijlociu, cu prima oprire Tel Aviv. Israelul e practic al 51-lea stat american, toate conflictele din zonă au cumva legătură cu Ţara Sfântă, e copilul de suflet al lui Bush, protejatul şi aliatul din cartierul cu petrol al lumii. Ideea de pace în Orientul Mijlociu e aceeaşi glumă proastă care ni serveşte de ani buni, liniştea regiunii putând fi asigurată doar prin capitularea necondiţionată în faţa SUA. Bush cel ghiduş pregăteşte ceva. Urmează Iranul şi apoi Siria. Se pregăteşte pe margine Libia.(Şi m-am prins de la ce vine W. din numele Preşedintelui. War!!!)
Şi pentru a îmi încurca şi mai mult decizia temei pentru blogul din această seară, iată cireaşa de pe tortul american! Se pare că Pentagonul a difuzat o înregistrare cu incidentul din Strâmtoarea Ormuz, când o bărcuţă iraniană a luat eroica decizie să „hărţuiască” şi să ameninţe un vas american. Straşnică idee! Să fie atacată o fregată care ar putea să nimicească o plută cu câţiva sărmani iranieni, în sub un minut, şi toată scena să fie filmată. Îmi imaginez o scenă, pur americană, într-un tribunal în care preşedintele Juraţilor, în urma vizionării dovezilor video clare, se ridică în picioare şi citeşte sentinţa: „Ladies and gentlemen, we find the defendent, Iran, guilty of something really bad. We recomend heavy bombing.” Şi astfel, va veni pacea şi va pleca petrolul din Iran! Războiul bate la uşă. Războiul pentru pace, normal!
Din indecizia mea a ieşit o plăcintă americană putredă(pentru că nu mă prea pricep la gătit,nu de alta), despre care se va mai vorbi mult în presă în următoarele luni. În încheiere, singurele imagini video pe care le-am găsit pe net cu incidentul din Strâmtoarea Ormuz, aici. Are cineva întrebări?
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
vorba cantecelului :”americanii-s de vinaaaa f….in gura sa-i …”