Furtună în deşert
Vijelia s-a sfârşit. Norii tulburi ce acopereau linia orizontului s-au transformat în banalul praf al deşertului, pe care vânturile îl vor împrăştia fără zarvă. Furtuna a trecut, dar de undeva, din străfundurile unei oaze de termopane, stăpânii norocului popular pun, din nou, ceva la cale.
În ultimele zile am fost cu toţii martori la isteria, demnă de cauză mai bună, creată de marele premiu oferit, cu prietenie, de Loteria Română. Micul monstru autohton, în speţă, are state vechi în tărâmul combinaţiilor pe bani grei şi aparent atât de uşor de produs. Şi-a reafirmat poziţia de fals mântuitor al frustrărilor în masă în ultimele săptămâni, acumulând un premiu „fabulos” şi roata „fatalităţii” se pregăteşte să se învârtă din nou.
Ce s-a întâmplat totuşi? O lobotomie în masă? Nu. E doar normalitatea noastră, dublată de slăbiciunea omenească a banilor. Totuşi CE e această loterie? Ce ştie să facă şi încotro se îndreaptă? Totul este de o simplitate înfiorătoare – promisiunea de îmbogăţire peste noapte ! Ce metodă mai simplă v-aţi putea imagina pentru a lua banii oamenilor, având chiar acceptul entuziast al acestora?
Schema de mai sus îmi ridică o întrebare de bun simţ. Câţi dintre potenţialii câştigători, odată trecut pragul de la vis la realitate, ar fi capabili să îşi lase viaţă să se schimbe în mai bine? Câţi nu ar arunca găleţi de bani pe fereastră în primele luni de după câştig pe lucruri, care au devenit brusc cruciale pentru existenţa lor? Mă refer aici în mod special la români. Lăutari şi limuzine obscene sunt singura imagine ce pare posibilă. Cine ar putea să ducă povara acestui câştig? Cred că statutul social şi avuţia materială se construiesc şi se savurează, scurtăturile fiind fatale echilibrului minte-trup-suflet. Sunt un idealist, ştiu…
Câştigul la loto nu e decât o iluzie bolnavă, dar la fel de violentă ca o furtună în deşertul unei existenţe fără aspiraţii…
PS: Care credeţi că va fi următoarea răbufnire în periodicitatea Loteriei? Eu mă gândesc la Paşte.
Articole similare:
- De ce n-am trafic
- Cum sa NU castigi Premiul Ioan Chirila
- Ideile nu doare, deci există!
- Si cand mor am valoare, varianta reala si trista
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment