Interacţiune
Şahul. Sport, artă sau ştiinţă? Sau poate toate trei. Aş mai adăuga şi viaţă. Am citit cu plăcere, postul lui Alexander(link), o interesantă alegorie între un joc ancestral şi exitenţa pe care acesta o simulează. Adâncindu-mă în meditaţie, am găsit multe puncte comune între joc şi realitate, dar şi multe întrebări.
Marii maeştri, Fisher, Kasparov, Karpov, gândeau la fel? Găseau ei, oare, acest paralelism în geometria lumii? Şi dacă îl găseau, cum le influenţa jocul, această descoperire?
Când un om a inventat jocul de şah, a avut el oare, viziunea largă asupra creaţiei sale? S-a simţit divinizat de puterea pe care Facerea unei lumi în miniatură i-a adus-o?
Am lăsat cea mai tulburătoare întrebare la sfârşitul listei. Care piesă mă reprezintă? Nu am găsit răspuns. La fel, nu găsesc răspuns pentru
Poate cel mai profound gând pe care mi l-a trezit “Partida de şah” e acela de apartenţă la societate, de interacţiune între oameni precum piesele pe tabla. Oricât ar vrea una dintre piese să se desprindă de influenţa grupului, nu va putea, pentru că niciodată nu îşi va putea schimba culoarea sau posibilităţile de mişcare. Regele nu poate evita matul de unul singur, aşa cum nicio altă piesă nu poate să îl provoace, într-un act nebunesc de vendetta. Suntem, deci, indivizi sociali şi nicio revoltă singulară nu are şanse să evite sufocarea. Aici stă apropierea dintre nebun şi turn, cred eu. Nebunul câştigă doar în aparenţă, turnul ştie că nu poate câştiga
Nici nu încep să vorbesc despre alb şi negru, bine şi rău, aici şi dincolo. Va urma cândva…
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
tare.
pe mine ma fenta intotdeauna Calul; se deplasa cel mai diferit (asimetric) dintre toate piesele.