De la bloguri citire
De fiecare dată când Reader-ul îmi indică un post nou în dreptul blogului lui Dragoş Mănac ştiu că sunt pe cale să citesc ceva de calitate. Pentru mine e clar că omul nu scrie pentru că nu are ce face, nu aleargă după click-uri şi nu încearcă să placă nimănui. Totuşi e echilibrat, cerebral în aprecieri şi scrie doar când ştie că are ceva de spus. De asta îmi place mănac.ro.
De ce scriu eu despre el? Nu mă plăteşte, nu mă cunoaşte, nu are nevoie de publicitate. Pentru puterea exemplului şi pentru o concluzie futuristo-fanatică, ce stă scrisă mai jos. Mănac scrie din pasiune, din experienţă şi timpul pe care îl investesc citindu-l nu e niciodată pierdut. Îmi aduce aminte de sintagma „the american dream”, transpusă pe malul Dâmboviţei.
Alături de Vivi şi Bucurenci, Dragoş Mănac este un model al generaţiei ce merită urmărită, uitând de expiraţii care ni se servesc drept arhangheli ai virtuţilor şi salvatori ai neamului. Ce trebui să învăţăm cu toţii este să adoptăm ce este cu adevărat de valoare, să uităm de partide politice ramificate din PCR, de talk-show-uri cu iz de mucegai şi de mentalităţi de aprozar. Nimeni nu poate construi pentru noi şi… de ce ar vrea cineva să facă asta?
Am şi o concluzie. Trăim un moment unic în istorie. De ce unic? Pentru că este al nostru, pentru că vedem că se poate, pentru că avem de unde învăţa. E o lume open-source, iar blogurile, ca mijloc de comunicare, sunt clasele virtuale pe care profesorii noii generaţii o vor îmbrăţişa. Cine sunt aceşti dascăli? Al meu e www-ul.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment