Mocirla, godacii şi restul
Se apropie momentul alegerilor locale şi deja partidele încep să dea din coate, aşa cum le stă bine în fiecare an electoral. Dar oare are anul semnele bune prevăzute în pluguşoarele tradiţionale? Alegerile locale se vor întâmpla pe 1 iunie, urmând ca turul al doilea să aiba loc pe 15. Şi nominalizaţii sunt(sunet de ţambal):
Adriean Videanu, falimentarul actual edil al capitalei, este un posibil candidat al PD-L-ului, pentru un al doilea mandat. Notoriile borduri şi lipsa de acţiune în momentele vitale pentru o metropolă, îl fac pe acesta, un balon cu aer cald, fără control. Cel mai elocvent exemplu ar fi cele 2 ninsori care au paralizat Bucureştiul în mod incredibil, în această iarnă, în timp ce primarul, neputincios în faţa „catastrofei anuale”, se afla la ski, undeva în vest. Alternativa o reprezintă primarul sectorului 3, Liviu Negoiţă, pe care eternele şi fascinante sondaje îl dau favorit.
Ludovic Orban, actualul Ministru al Transporturilor, este candidatul liberalilor, un politician cu imagine DISTRUSĂ, nu şifonată. Accidentul pe care l-a produs, oricare ar fi decizia instanţei, a fisurat carisma pe care o avea şi nici realizările grandioase nu îl recomandă. Întrebarea de baraj pentru PNL este dacă vor merge pe mâna candidatului oarecum firesc, dar discreditat în ochii publicui, Orban, sau vor alege să construiască un portofoliu de măreţe realizări şi aptitudini rezervelor de lux Bogdan Olteanu sau Varujan Vosganian.
Marean Vanghelie pare favoritul dragonului PSD, care se zvârcoleşte sub felinare roşii, la ceas târziu de noapte, în încercarea disperată de a dinamita poziţia Preşedintelui, de care se tem groaznic. Băsescu este cel mai puternic şi abil politician, unic rival pentru bătrânul bolşevic Iliescu, dar mereu mă întreb, de ce se tem cu toţii, atât de tare,de el, luând în calcul gradul de izolare la care acesta a ajuns în mijlocul gloatei de cuţitari care-l pândesc. Revenind la social-democraţi, aceştia par decişi să adopte modelul de succes de la sectorul 5, primarul Almanahe/Care este, păstrând însă anunţul oficial pentru mai târziu, în aşteptarea deciziei PD-L-ului. Arma secretă ar putea fi Sorin Oprescu, eternul rival al Marean-ului, care ar aduce distincţie şi o imagine uşor mai pozitivă, candidaturii la funcţia de primar.
Cozminel Guşa este copilul rebel al politicii româneşti, un troglodit zâmbăreţ, care se şi vede primar, preşedinte şi Miss Univers, de ce nu? Până să-şi atingă potenţialul pe care e convins că îl are, şi-a tras una bucată site şi una bucată blog. Vă scutesc de a cerceta, mai mult decât din pură curiozitate, asigurându-vă că nu-l bagă în seamă nici măcar hoarda de internauţi avizi de „asl pls”-uri. Momentul lui de glorie şi unica şansă de a intra in istorie, a trecut atunci când era pe punctul de a fi linşat de mulţime în Piaţa Universităţii. Din păcate pentru toată lumea, a scăpat.
Auzisem ceva şi de o posibila candidatură a lui Gigi Becali. Nu ar fi deloc rău, am mai râde şi noi, circul ar fi asigurat maselor, ar mai lipsi doar pâinea.
Ce înţeleg eu din cele de mai sus? Înţeleg că pe lânga problema efectivă a „fotoliului” de primar general, ce va fi colorat de un partid sau altul, mai apare un aspect, cel puţin la fel de important pentru cei ce urmează să habiteze în oraşul pus în joc. Oamenii, bucureştenii, cei care au doar puterea ştampilei, nu au PE CINE să aleagă! La momentul alegerilor, vom avea o duzină candidaţi, dar nici măcar unul care să prezinte încrederere şi să fie o soluţie viabilă pentru o capitală cuplată la perfuzii şi aparate de respiraţie artificială.
Prezenţa la urme, sau mai degrabă absenţa de la urne este flagelul extrem de grav, ce ne-a contaminat societatea(ce se vrea în curs de dezvoltare), oglidind, de fapt, gradul de deschidere a minţilor la care am ajuns la aproape 20 de ani de la Revoluţie. Dincolo de analize şi fraze pompoase este scârba oamenilor şi refuzul majorităţii de a lua o decizie. Suntem deci în comă. Nu putem alege viaţa sau moartea pentru că nu le avem în faţă, ca variante, pe niciuna.
Politica nu e nicio mănăstire, cum nici Bucureştiul nu e un colţ de rai, nu vorbim despre fete mari aici, dar parcă ne lipseşte o figură pe care să o putem asocia cu integritatea şi forţa, cu managerul energic şi educat, primarul capitalei. Cred că, până la urmă cerem prea mult de la o clasă politică afundată în mocirla luptelor interne de prea mult timp, pentru a mai putea observa oamenii stropiţi cu noroi în viteză de limuzinele de protocol.
Închei cu scena finală a filmului Ticăloşii, fără comentarii(v-am plictisit destul dacă aţi ajuns până aici).
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
ai dreptate ,trebuie sa constat cu mare amaraciune.