Blogger vs. Jurnalist (I)
De mult am vrut să fac o paralelă, în scris, între bloggeri şi jurnalişti şi iată că i-a sosit rândul, alimentat fiind de discuţiile din blogosferă şi media tradiţională, din ultima săptămână.
Un prieten mă întreba acum un an şi ceva ce e un blog, când treceam în mare glorie de la Yahoo 360 pe hosting de la Ştefan. Întrebare cu puţine silabe şi totuşi încuietoare. Prima mea replică a fost: „Jurnal online”. Şi apoi m-am gândit: „Ce naiba, doar eu nu scriu cum m-am spălat pe ochi azi dimineaţă, nici cât de rece a fost berea de la terasă… NU, nu e ăsta răspunsul, blogul nu e un jurnal. Cel puţin al meu, nu.” De atunci, au trecut mulţi MB prin plăcile mele de reţea, am descoperit feed-readerul şi răsfoiesc/citesc zilnic vreo 30 de bloguri.
Am înţeles că blogul este o unealtă de comunicare(„tool”, dacă vreţi), o metodă gratuită(sau foarte, foarte ieftină, fără a fi venerică) de a publica într-un format la care au acces instant miliarde de utilizatori, la îndemâna oricui are o conexiune la Internet. Wikipedia explică aici ceea ce ştim cu toţii, că de asta e enciclopedia online.
De ce au prins blogurile, devenind un standard de comunicare global cu o rată de extindere uluitoare? Tocmai de asta, pentru că e delicios de simplu şi obscen de gratuit să exişti în online, să fii identificat ca individ prin ceea ce produci în format digital, chiar şi în sens negativ, pentru că prostia care nu e pe net nu e certificată. Web log-ul(abreviat astăzi „blog”) este, deci, un mijloc de individualizare, de a ataşa valori unui nume, pe scurt, de a crea un brand.
Un alt motiv a fost apariţia platformelor de publicare, care au strâns milioane de adepţi, prin nenumăratele resurse, tutoriale, pluginuri, widgets şi în general prin puterea comunităţii. Blogul a fost un răspuns firesc la dorinţele lăuntrice ale utilizatorilor care s-au vrut publisheri. Apoi au apărut advertiserii şi s-a născut industria.
Azi avem blogurile corporatiste, „de companie”, blogurile care au evoluat din bloguri de nişă(că tot e înnebunită lumea după termen) în adevărate locuri de pelerinaj virtual zilnic, pentru milioane de utilizatori, şi blogul personal, care în mâinile unui om care are ceva de spus devine un o referinţă pentru cei încă „neconsacraţi”, fără să neglijăm diversele tematici, pe care blogosfera le acoperă, de la gastronomie la sport, de la money-making la filosofie, etc.
Nu pentru a face o cronică de istorie a blogurilor(care, btw, în 2008 împlinesc 10 ani), scriu acest post, ci pentru a face legătura cu ceea ce azi numim media tradiţională şi implicit oamenii care o pun în mişcare, junaliştii. Bloggerul şi jurnalistul nu se exclud, pot exista în aceeaşi persoană fără a deveni un Dr. Jekyl şi Mr. Hyde, însă distincţiile dintre cele două meserii/ocupaţii/pasiuni nu se limitează doar la target, iar în ultimul timp apar din ce în ce mai mult conflicte, între medii.
Va urma…
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment