Blogger vs. Jurnalist (II)
Aminteam ceva de target, în prima parte. Bloggerul, ca şi jurnalistul, nu scrie pentru el însuşi. Cine spune asta, scrie doar de dragul de a înşira cuvinte fără sens. Din moment ce îţi faci publice ideile şi micile creaţii, deja ai depăşit limitele jurnalului plin de confesiuni. Expunerea e totul, reacţia pe care o trezeşte autorul în minţile cititorilor săi determină valoarea unui text şi sortează publicul bloggerului sau jurnalistului.
Aici intervine o primă deosebire dintre cei doi. Ziarul se vinde din inerţie, pentru că ajunge la chioşcul de presă(cum altfel s-ar explica popularitatea hârtiei igienice Libertatea?), iar jurnalistului poate să nu-i pese dacă articolele îi sunt citite şi apreciate de publicul larg, pe când bloggerul trebuie să îşi atragă cititori(sau chiar abonaţi) prin valorile pe care le promovează, prin calitatea „discursului” şi prin relevanţa informaţiilor. Desigur, jurnaliştii de reală valoare contribuie prin asocierea propriilor nume la vânzarea publicaţiilor la care scriu, sau pe care le conduc, însă orice ziar se vinde, indiferent ce conţinut are şi pentru că e o colecţie de articole pe o sumedenie de teme, scrise de zeci de oameni, adunate zilnic sub acelaşi logo, fiecare prinde o felie din piaţă. Aşa cum nu cred că vor dispărea cărţile tipărite, la fel nu cred că vom renunţa definitiv la presa scrisă offline, cel puţin în următorii 20 de ani.
Bloggerul însă încearcă să se perfecţioneze zi de zi, să nu rămână niciodată în urmă, să se facă văzut în blogosferă, să răspundă cât mai promt la comentatorii şi reuşind să se menţină la nivelul aşteptărilor cititirorilor deja „racolaţi”, va câştiga cu siguranţă şi unii noi.
Reversul medaliei nu se lasă aşteptat. Un jurnalist nu poate să scrie ce vrea, sau când efectiv îl doare… capu’, să posteze un video de pe youtube, sau vreun link cu tâlc. De multe ori subiectele îi sunt impuse, asta dacă nu îi sunt impuse şi părerile, rezultatul muncii sale, textul, trece prin corectură, iar ziarul are, bineînţeles, un patron, cu interese omeneşti, cu prieteni şi asociaţi care fac afacerile să meargă şi şpritul să fie dulce. Gazetarul trebuie să navigheze prin această apă tulbure zi de zi. Sunt convins că nu e uşor să rezişti, dar, prin integritate e aproape inevitabil să te pierzi. La urma urmei, jurnalistul e o rotiţă ce se învârte…
De cealaltă parte a zidurilor labirintului descris mai sus, stă bloggerul, cu tastatura sau laptopul în faţă, la birou sau în pat, pe stradă(la hotspot) sau la facultate, într-o cafenea sau, incognito, la fascinantul birou corporatist. El începe să scrie din plăcere şi, pe parcurs, află că poate să facă mai mult. Poate monetiza, dacă se crede în stare să câştige click-uri de la cititori, poate merge pe copyrighting sau poate să aibă într-o bună zi o idee şi să înceapă o afacere online, ca-n poveştile de succes din dot com. Şi ce e mai frumos pentru el e că poate să scrie despre ce vrea, despre ce îi trezeşte cu adevărat interesul sau îl enervează, poate să facă fotografii, să fie profesionist de unul singur, să nu aibă un şef mult mai prost decât el. Când pierde plăcerea de a scrie se opreşte sau trece la un nou proiect, pentru că nu e constrâns de nimic, majoritatea bloggerilor din .ro fiind şi oameni ai muncii, în sensul clasic.
Bloggerul poate să facă ce vrea, bloggingul fiind în fond o pasiune, fapt care a atras frustrarea unor jurnalişti, ajunşi în umbră, la final de eră glorioasă. S-a afirmat în media tradiţională că bloggerii ar fi frustraţi care defulează incapacitatea de adaptare la societate, în online. Eu întreb: De care parte e frustrarea? Blog îşi poate face oricine, chiar şi jurnaliştii care mănâncă din palmă, latră şi mimează muşcătura, dar numai cine are ceva de spus va fi şi citit, iar publicul educat, atât de greu de găsit, va face diferenţa. Restul vor cere, ca şi până acum, LIBERTATEa.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
gogule, daca vrei sa fii contrazis, tre’ sa fii mai controversial, si sa zici si chestii cu care nu-i toata lumea de-acord…
(si eu am problema asta :)
in rest, bun articolul!
super,vezi foarte bine diferenta dintre cele doua categorii,dar nu stiu daca poti sa traiesti numai din pasiunea de a scrie,trebuie sa stii sa-ti vinzi marfa!