Operaţiunea „Prostie Fără Frontiere”
Data: 1 Mai 2008
Locaţia: Carrefour Felicia(Iaşi), raionul de mobilă
Personajul principal este o femeie(refuz cuvântul „doamnă”) la 45-50 de ani, pe care o vom numi Proasta Fără Frontiere(PFF, pentru că nu îi cunoaştem identitatea), însoţită de fiica ei. Ambele au expresii tâmpe, dar nu asta ne interesează. Cele două cliente vor un scaun de birou, ergonomic. Îşi aleg unul şi cheamă o angajată a magazinului să le ajute(o voi numi Fata).
PFF: Vrem scaunu’ ăsta. Arătând spre cutiile cu scaune ambalate: Care e de aici?
Fata din Carrefour îi scoate o cutie cu produsul dorit şi se oferă să o încarce în cărucior.
PFF: Păi şi eu cum ştiu că e bun? Aşa în cutie… ce să fac cu el? Îl vreau montat, s-arate ca ăsta de pe raft.
Fata: Doamnă, se montează foarte uşor! Uitaţi are toate instrucţiunile şi e format din 4 piese. Mergeţi cu el la Bancul de Probe şi vă luaţi de acolo garanţia, puteţi să şi verificaţi dacă are toate piesele, vă ajută colegii de acolo. Mergeţi spre stânga după ce achitaţi.
PFF: Ce banc? Ce probe? Ce să fac eu acolo? Eu vreau să-l văd montat! Ce mă interesează garanţia dacă el nu e bun? Desfaceţi cutia.
Fata desface cutia sigilată. PFF începe să scoată piesele, una câte una şi să le pună în cărucior. Termină repede, nu sunt multe.
PFF: Hai, montaţi-l!
Fata: Doamnă, noi nu montăm… („Noi doar vindem.” aş fi adăugat eu). La bancul de probe luaţi garanţia şi orice defect ar avea produsul… se înlocuieşte, dar uitaţi că nu are nimic…
PFF: Ei Doamne! Banc de probe iar… Ce înţelegeţi prin banc de probe? Cum să iau eu un scaun aşa…
Aici nu am mai rezistat să asist la scenă şi dacă nu mă oprea Anca, treceam peste tot calmul şi bunul simţ din dotare şi îi explicam eu ce e bancul de probe, de ce are nevoie de garanţie şi că e mult mai simplu de transportat un scaun într-o cutie… Dar nu ar fi avut rost. Prostie ca cea de mai sus nu se vindecă, nu se ameliorează, pur şi simplu e de neatins.
Operaţiunea Prostie Fără Frontiere a fost un succes. Nu a avut frontiere.
Articole similare:
- Cercetare fara limite
- Dublu exercitiu de imaginatie
- O gazela constipata
- Transferul Mileniului (III)
- Civilizatorul
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Macar o zi mi-as dori sa doara… Finalul povestii: a plecat proasta cu scaunul nemontat si…cel mai probabil… s-a dus sa-i scoata din minti pe aia de la bancu de probe. E foarte greu sa faci cumparaturi…
foarte frumoasa descrierea…
asta imi aduce aminte de vorba unui prieten de al meu doctor
“ma rog in fiecare zi la Dumnezeu ca prostia sa doara!! raspuns: Nu se poate este o boala iremediabila…din care se hranesc intelectuali…”
adica e un fel de a ne da noi ceilalti seama ca toti suntem diferiti prin ceva…
frumos blog, Gogu ..sa nu te opresti din scris
:))
daca prostia nu doare…
Totusi, cum s-a terminat povestea? PFF a fost lasata sa vorbeasca singura sau s-a apucat de montat scaunul?