De ce scriu pe blog?
Tot primesc intrebarea asta, de cand a mai aflat lumea care ma cunoaste (majoritatea tangential doar) ca scriu pe blog. Vreau sa raspund aici, nu pentru ca simt nevoia sa le dau o replica, ci pentru ca e o intrebare cam fara sens si nu as vrea sa o aud prea des. Probabil de maine, cei care vor citi si vor simti un imbold irezistibil de a-mi intinde putin nervii, ma vor intreba de ce scriu pe blog, la fiecare 5 minute. Le voi da link.
Scriu pentru ca imi place. Sincer si dezinteresat, imi place(greu de crezut,nu?). Nu castig niciun ban din asta si niciun alt avantaj de orice fel. Gandind din perspectiva celor care intreaba de ce o fac, e o pierdere de timp si o activitate fara sens sau viitor.
Scrisul, ca exercitiu de gandire si exprimare, e cam singurul lucru care ma multumeste, care ma scoate dintr-o stare de apatie generata de o facultate la care studiez intensiv cursuri de Ratare, Frecat Menta, sau Mizerie Electronica si un nivel de sictir ingrijorator, la care am ajuns. Da, sunt un antisocial si un idealist, dar nu sunt modelul de blogger descris de acel onanist sef de la un trust de presa infect.
Scriu, din pasiune, pe blogul MEU, dotat cu un X, intr-un buton rosu, in coltul din dreapta sus. Ce am invatat in ultima saptamana e ca nu poti sa multumesti pe toata lumea. Nici pe departe.
Daca scriu mult despre politica e pentru ca ma pasioneaza misterul si intrigile din spatele cortinei, fara a avea pretentia de analist politic sau intentia de profet al haosului. Daca in urmatoarele saptamani o sa scriu 20 de articole despre fotbal(fapt foarte posibil) o sa fiu apostrofat ca sunt microbist si nu am creier, ca fotbalul nu e decat manipulare, pierdere de timp sau ceva de genul asta. Daca as scrie numai posturi lungi si documentate nu ar fi citite, iar daca as scrie numai despre cocalari as avea trafic din motoarele de cautare dar in maxim 2 saptamani, cineva mi-ar spune ca m-am stricat. Nimeni nu e perfect, iar eu sunt un nimeni, cu blog. Nu sunt eu cel care va schimba lumea, dar nu pot sa ma obisnuisc cu ideea de a face ce au facut parintii mei, de a gandi asa cum au fost invatati bunicii sa gandeasca sau sa traiesc asa cum vad in mass-media. Am opinii si idei, simpatii si ura(multa ura, justificata), bucurii si sictir(tristeti e mult spus), adica sunt viu si comunic. Atat ma duce capu’ sa fac, atat fac.
Imi place sa spun ce gandesc si nu am rabdarea sau nervii de a o face in fata oamenilor zilnic. Incerc sa fiu echilibrat, dar uneori NU AM CHEF sa-mi impun nimic. Daca imi vin spume la gura si mancarimi la degete cand citesc in presa declaratia lui X de partidul Y, voi scrie despre el. Daca imi place sau daca ma scoate din sarite o idee, o initiativa, un om, o expresie, un site, un banc, entitatea respectiva va fi prezenta pe blog.
Imi doresc sa devin candva scriitor, dar momentan idealul e departe, blogul fiind alternativa, ceea ce pot face acum pentru mine. Nu e boala, nu va speriati, nu doare. E doar una din ultimele alternative de exprimare libera, catre omenirea care mai are urechi sa asculte. Imi plac adevarul, bunul simt, Internetul si literatura, bat campii pana dau de munti cand imi trece prin cap o conspiratie si ma aprind foarte usor cand simt ca oamenii sunt mai orbi decat cartitele. Toate acestea ma fac sa scriu aici.
Aleg sa vorbesc online, dar nu refuz dialogul de niciun fel, insa daca e ABSOLUT NECESAR sa ma intrebati de ce scriu pe blog, cititi intai ce am scris mai sus.
Articole similare:
- Blog despre bloguri in blogosfera
- N-am crapat, deci exist…
- Blogger vs. Jurnalist (I)
- Relativitatea frustrarii la Parte de carte
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
La multi ani si multa bafta! Scrii foarte bine ,ai o scara de valori bine stabilita, ceea ce intalnim destul de rar in timpurile astea,deci nu fi descurajat ca nu toti iti aproba subiectele.Important este ca scrisul este o pasiune si nu esti platit de nimeni ca sa faci lucrul asta. In concluzie gandeste pozitiv, invata sa te pretuiesti si ia oamenii asa cum sunt, este foatre important ,crede-ma. Inca o data LA MULTI ANI !
Dar…de ce scrii pe blog? Glumesc…E super blogul tau si da-i inainte indiferent ca poate cuiva nu ii place unul din posturile tale. Nici eu nu le citesc pe toate, dar am acelasi drept pe care il ai si tu: libertatea. Eu libertatea de a imi alege ce anume citesc, iar tu de a scrie despre ce doresti! Multa bafta in idealul din penultimul paragraf! Spor la blog!
@mitzi – mersi de urari(interesant e de unde stii ca azi e ziua mea, dar nu punem intrebari indiscrete aici)
@Martor – Libertatea in online e amenintata, dar inca suntem live ;) te-astept pe-aici
Poate scrisul in blog e o consecinta a varstei..inaintate..Cum era? “Te maresti si te prostesti”? sau..”In sfarsit ti-a mai venit mintea la cap!” :-? Una tre sa fie si eu stiu pentru care votez.. Oricum felicitari pentru cea de-a **-a orhidee in buchetul vietii, venerabile! Si la mai mare! Sau mai multe?:-? Aici alegi tu! Cam multe dileme!
E o defulare excelenta. Ideile mari se pastreaza, cele mici se scriu pe blog :)
@gogu – dar tu aveai posibilitatea sa imi “cenzurezi” commentul daca vroiai. Ai tarisoara ta aici:). Sa traiti dn presedinte:)
[...] scris, uneori mult, alteori subtire, mereu cu placere. Am invatat o gramada de chestii, despre posibilitati si limite, despre valoarea unui brand [...]
Articol tău a fost adăugat pe Bligg…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe Blogoree bligg! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.blogoree.ro/Blogosfera/De_ce_scriu_pe_blog...