Parfumul de acasa
M-am hotarat ce vreau sa inventez cand o sa cresc mare(inginer): un dispozitiv de stocare a mirosurilor, un fel de camera foto/video in varianta olfactiva. Inca nu exista tehnologia necesara, deci loc ar fi, iar utilitati se gasesc oricand, in mintea mea fiind doar una, sentimentala.
Nu-mi place deloc sa stau la poza, sa zambesc la comanda sau sa am zece mii de fotografii cu mine in prim plan, care sa-mi napadeasca hard-diskul ca un roi de lacuste. Inteleg totusi ca lumea are nevoie de amintiri, iar memoria umana nu e cel mai sigur mecanism. Vrem sa pastram anumite momente, sa redam peste ani senzatii, in general, sa ne creem o mica istorie personala pentru o anumita zi, cand vom avea timpul si intelepciunea de a privi in urma si de a impartasi copiilor si nepotilor secretele pe care le-am descoperit de-a lungul anilor.
Cum ar fi sa putem, atunci, sa redam cuiva drag mirosul casei parintesti in ajunul Craciunului sau al Pastelui, mirosul unei ploi torentiale in mijlocului unui cuptor de beton sau parfumul florilor din gradina copilariei?
De la ce m-am luat? Venind de la o nunta, azi dimineata, pe la 5, in zori de zi, pe o racoare de vis, intram in curtea casei parintesti. Micuta gradina e plina de flori de tot felul: trandafiri, bujori, o planta agatatoare cu un parfum extraordinar, petunii si inca un card pe care nu stiu sa-l numesc. Pasiunea mamei si a bunicii a facut o gradina botanica in miniatura, in care trandafirii de tot felul predomina peisajul. M-a izbit un parfum de flori, inviorate de racoare, cum nu am simtit in viata mea. Nicio florarie din lume si niciun chimist nu ar ptuea recrea senzatia aceea. Am simtit ca sunt acasa, ca nicaieri nu poate fi mai bine.
Nu pot sa descriu in cuvinte parfumul florilor, pe care l-am simtit azi dimineata, in curtea casei mele. Lumea cu aerul infect de Bucuresti, in care miresmele transportului in comun sunt realitatea zilnica parea departe, departe de tot, intr-un cosmar irealizabil.
Tranfafirii au acelasi miros oriunde, dar acasa poate fi un singur loc. E genul de senzatie care nu se uita…
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Leave a comment