Noapte cu luna plina
E ora 2, intr-o noapte de iulie, cu luna plina. Sub fereastra mea cu vedere la cer, o haita de caini urla la luna.
E un moment foarte fain, sa stii ca viata exista atat de aproape de tine, intr-o forma fara gandire, intr-o forma pura, in care doar simturile conteaza. Si asta se intampla in mijlocul junglei urbane pe care o imbratisez zi de zi, cu aparenta sa civilizatie si haos ordonat.
Daca eu as iesi afara si m-as bucura de racoarea unei astfel de nopti, urland la luna, in maxim un minut as fi etichetat ca dementul cartierului. As fi exclus dintr-o comunitate din care incerc sa ma exclud eu singur, cand mi se pune o anumita pata. Deci de ce nu as urla si eu la luna?
Uneori viata de caine pare tentanta.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
nu te speria ,esti normal, fiecare om, macar odata in viata ar vrea sa urle la luna !