Regina a murit. Traiasca Regele!
Oamenii mari fac uneori lucruri traznite. Mi se intampla chiar si mie sa am unele porniri de-a dreptul bizare uneori si chiar sa le urmez. De exemplu, ieri m-a mancat degetul mare de la mana dreapta si l-am scarpinat de butonul Power, de pe telecomanda unui televizor. Nu stiu ce-a fost in capul meu.
M-am trezit butonand in lung si-n lat canalele unui televizor pe care puteam urmari vreo 40 de posturi, timp de vreo 15 minute, in care am reusit sa trec de la speranta de a gasi ceva la care sa ma pot uita la certitudinea ca am facut o greseala apasand acel Power. Dupa ce am trecut de 3 ori prin toate programele posibile, m-am oprit la un canal de stiri, nu conteaza care, pentru ca oricum toate au exact aceleasi “noutati”, obosit dupa cele 120 de apasari ale butonului Change Channel Up.
Hai sa ma informez corect, imi zic. Primele 10 minute am vizionat stiri despre inundatii. Breaking news, frate, PLOUA!
Corespondentul X se afla la fata locului si ne da ultimele detalii despre situatia din localitatea Y, unde un batran s-a inecat, luat de viitura.
Da, multumesc, am preluat legatura. Autoritatile locale ne-au declarat ca acel om s-a inecat, fiind surprins de viitura. El a fost luat de apele umflate si practic a fost coplesit de forta acestora, fapt in urma caruia s-a inecat. Continua sa ploua aici, la Y, meteorologii ne avertizeaza ca este posibil sa ploua in continuare, chiar si maine, de aceea oamenii de aici sunt evacuati din casele lor, pe care le lasa prada furiei apelor. Inspectoratul General Pentru Situatii de Urgenta a deplasat o echipa la fata locului pentru a coordona operatiunile de orice fel de aici si pentru a investiga care au fost cauzele acestor inundatii fara precedent, aici la Y. Etc, etc, etc.
Deci sa recapitulam: ploua, apele se umfla(ceea ce e perfect normal), iar cum masurile de prevedere ale viiturilor lipsesc cu desavarsire intr-o tara din Uniunea Europeana care adesea se zbate in negura unei epoci comuniste care refuza sa-si incheie dominatia asupra romanilor. Suntem inca la nivelul la care o ploaie mai insistenta omoara oameni, produce pagube insemnate si alunga mii de oamenii de la casele lor. Parca citesc povestile despre invaziile tatarilor, cand tot romanul, coplesit de situatie, se retragea si astepta sa loveasca din umbra.
Culmea e ca aceste inundatii se intampla IN FIECARE AN(primavara, vara si toamna), in aceleasi locuri(adica in orice localitate prin care trece o apa curgatoare, cat de mica) si noi ce facem sa prevenim distrugerile? Facem castele de nisip. Saci cu nisip, dar ideea e aceeasi. Nu am vazut inca un proiect care sa aduca niste diguri corecte, facute ACUM, nu la anul cand deja vor mai fi venit inca 2, 3 puhoaie. In schimb, toti se plang ca ploua. Autoritatile nationale si locale au comisii si inspectorate pentru situatii de urgenta, deci de ce ar avea si un plan de masuri pentru limitarea proportiilor inundatiilor? Oamenii nu se vor apuca niciodata singuri de o indiguire sau de o consolidare a podurilor, dar cred ca s-ar implica in munca la aceste proiecte, in numar mare. Restul si-ar merita soarta. Nu vreau sa ma gandesc ce s-ar putea intampla daca am avea parte de un uragan, muson sau ciclon cum se intampla an de an in China, de exemplu.
Acum revenind la problema mea initiala, televiziunea ne hraneste cu drame, cu accent fatalist si cu proportii apocaliptice, facand din dezastrele naturale pe care suntem inca incapabili sa le limitam, adevarate cataclisme. Mereu m-am intrebat DE CE? Acum cred ca am inteles. Oamenii isi hranesc senzatia de comfort si fericirea fragila din durerea si nefericirea altora. Au nevoie de un exemplu negativ pentru a se simti bine in barlogul propriu, au nevoie sa jeleasca pe altii pentru a multumi cerurilor sau norocului pentru ce au. Acest gen de stiri, aceasta abordare e cea care pastreaza oamenii “la locurile lor”(cum spunea Tovarsul) si le induce senzatia de bine fragil, le deseneaza linii imaginare pe care sa nu le depaseasca, de teama pedepsei divine si… alimenteaza atitudinea umila. Acesta e adevarul.
Cat timp am privit acele stiri(da, am avut prea multa rabdare) mi-am dat seama cat de putin imi lipseste televizorul din viata de zi cu zi. Chiar n-am nevoie de asa ceva. In schimb, m-as fi refugiat la televizor, daca nu aveam internet si reader, fara indoiala. As fi aflat cu siguranta despre inundatii si despre incapacitatea romaneasca de a face fata celor mai banale provocari ale naturii, as fi tras aceleasi concluzii ca si mai sus, dar nu mi-ar fi luat mai mult de un articol citit sa fac asta, nu as fi zabovit prea mult pe acest subiect. CU CE ajuta compasiunea si vorbele mele pe cei care sunt sinistrati acum? Cu nimic. Imi era dor sa citesc un comentariu decent, sa gasesc alte puncte de vedere, sa am de unde alege, sa ma informez din lumea reala, nu dintr-una fabricata in studiourile de stiri.
Regina televiziune a murit. Traiasca regele Internet!
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
televiziunea indobitoceste. isi are rolul ei in procesul de involutie a speciei umane. cei care traiesc in fata TV-ului vor mari randurile de cocalari. am descoperit aseara ceva interesant, despre formularul E411 (copii care ar putea lua alocatii mai mari, daca macar un parinte de-al lor lucreaza legal intr-o tara mai evoluata decat a noastra, tot membra UE, bineinteles) si ma intrebam de ce nu se da la TV despre asta. de ce nu se transmit stimabililor cetateni ai acestei tari informatii pe care le-ar putea folosi? oare pt ca trebuie batuta si indesata apa in piua cu inundatiile?