Ciorile vopsite ale Politehnicii, Partea I: Leu A si Leu C
Pentru cei care imi citesc blogul oarecum frecvent, faptul ca Universitatea Politehnica Bucuresti e istitutia mea preferata, nu vine ca o surpriza. E un loc minunat in care aspiratiile si avantul tineresc al studentului se ciocnesc frontal de lancezeala mintilor unor dascali, desprinsi din negura Evului Mediu timpuriu(ca varsta si ca mentalitate). Dar nu e numai atat. Odata intrat in Politehnica, tanarului i se schimba intreaga viata, pentru ca, in lipsa unei chirii in capitala, macar temporar el va trebui sa guste din placerile vietii de camin si nu oricum, ci trecand prin sistemul de cazari. Am mai scris despre el si mai sunt multe de spus, dar pentru azi am doar 2 chestii de observat, legat de caminele ETTI.
Leu C
Acest camin este impartit intre Universitate(etajele 1 si 2) si Politehnica(demisol, parter si etajul 3). Foarte frumos, zic. La un moment dat(sfarsit de iunie – inceput de iulie) se pune problema cazarii studentilor pe vara in Leu C si se fac cazari(adica cei care au stat in timpul anului au ramas), atat pentru cei de la Universitate, cat si pentru cei din Politehnica. Trec 2 saptamani si vine bomba: caminul leu C se inchide pe vara, dar numai pentru politehnisti(care sunt mutati la etajul 11 – etajul groazei, in Leu A)!
Care e logica? Va pot spune care AR PUTEA FI LOGICA: dupa evacuarea studentilor s-ar trece la o renovare bine venita a imobilului, pe etajele ramase goale. FALS! La 10 zile de la marea migratie intre camine, in Leu C nu se intampla nimic. Nici nu se va intampla vreo curatenie sau vreo renovare, sunt convins. Atunci… DE CE a decis Universitatea Politehnica sa mute niste oameni din camerele pe care tot ea le inchiriase cu 2 saptamani inainte? E corect daca facem un calcul astfel: daca acesti oameni platesc fix cat consuma plus o suma fixa pentru chirie… adica administratia caminelor nu are cum sa iasa in pierdere, ci din contra, atunci cum se explica schimbarea de atitudine? Se explica prin durere in partile moi de soarta studentului si de administrarea cat mai inteligenta a resurselor, din partea Politehnicii. Nici renovare, nici bun simt, nici un plan bine definit de administrare, doar acea durere de care ziceam. Trecem la alta mica dilema.
Leu A
Caminul Leu A a fost renovat, in totalitate, fix acum un an. Acum s-a inceput o noua operatiune - schimbarea caloriferelor de pe holuri: se scot vechile elemente, se taie si se pun altele, mai moderne si care dau mai putina caldura. Totusi… nu supara pe nimeni faptul ca se face CEVA, pentru ca noi romanii suntem bucurosi daca se face orice… numai sa iesim putin din amortirea noastra caracteristica. Deci, FOARTE BINE ca se baga bani, strigam in cor!
Dar ce se intampla cu tonele de fier vechi rezultate din minunatia asta de operatiune? Cred ca un procent din costurile noilor instalatii poate fi acoperit din acel fier vechi, dar oare asa se intampla? Ma indoiesc sincer… Aceasi problema mi-am pus-o anul trecut, in februarie, cand s-au inlocuit toate geamurile caminului(pana atunci din metal si sticla) cu geamuri termopan. Foarte frumos ca avem geamuri noi si mai bune, dar unde s-au dus deseurile rezultate? Un calcul arata astfel: 12 nivele x 44 de camere/nivel x 3 geamuri/camera = 1584 de geamuri. 1584 x 0,9mp(estimativ) = 1425.6 mp de sticla. Si mai raman cadrele de fier de cam 3 kg per bucata adica undeva la 4,5 tone de fier vechi.
S-a gandit oare cineva din administratia caminelor sau de la Rectorat ca aceste deseuri pot insemna ceva banuti si pot fi valorificate, iar fondurile folosite la lucrarile din camine? Cineva s-a gandit, cu siguranta – cei care au castigat licitatia, fiind suficient de destepti sa vada potentialul de afaceri pe care il prezinta un camin ce se degradeaza. Am zis cumva licitatie? Vorba basmelor, ce-as vrea sa fiu o musca la acea licitatie!
Ce vreau eu sa spun prin toata plictiseala pe care v-am servit-o mai sus? Politehnica mea cea draga, e oglindirea fidela a degringoladei care domneste in aceasta tara. E un studiu de caz extrem de elocvent, mai ales ca se presupune a fi condusa de niste manageri/oameni/profesori extrem de capabili, cum sunt si politicienii, teoretic. Dar rezultatele logicii pure se vad peste tot. Ce putem noi face e sa deschidem ochii, pentru inceput, si sa nu luam informatia asa cum ne este prezentata. E un exercitiu de discernamant si viziune, pentru ca, dragii mei, la Politehnica se vand MULTE ciori vopsite.
Articole similare:
- Candidatul Guşă(partea a II-a)
- Candidatul Guşă(partea I)
- Idei geniale in blogosfera (Partea I)
- Idei geniale in blogosfera (Partea a II-a)
- Cerere de cazare la Politehnica
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Mai Alexandru… eu te banez daca insisti cu micile “atentii”. Fara suparare. Te pupa Gogu
=)) daca era Dinamo, bagam mana in foc ca e Ono…dar asa… :-?
mda, vorba versurilor: “Si tot astept sa mi se intample ceva…”
sunt curios de deznodamantul caminului Leu C; interesanta miscare au facut ei acolo.
e un atac asta…….bineeeeee……oricum bine spus…bine naibii ca avem sanse sa scapam intr-un an de ei…….