Comunicarea prin gratar
De ceva timp, fratele romanului nu mai e codrul, el fiind oarecum nimicit de un popor care prefera inundatiile si banii, in fata verdelui crud si a aerului curat. Totusi romanasii nu au ramas singuri la parinti, facandu-se frati cu ce au putut si ei sa relationeze.
Grataru-i frate cu romanu’! Evident, nu ma refer la partea metalica folosita din vechi timpuri la prajirea kilometrilor cubi de carnuri de tot felul, ci la fenomenul social pe care il reprezinta. Gratarul la romani e noua sezatoare de la sate, noul camin cultural la care se aduna cu mic cu mare familiile si noul cenaclu care reuseste sa descopere mereu noi talente artistice sau sa dezlege limbile, eliberandu-le in nesfarsite parlamentari despre tot si nimic. E cu adevarat o forma de comunicare moderna, ce reuseste sa imbine o placere simpla si irezistibila(mancatul) cu nevoia ancestrala a omului de rand, de a fi social. E mai mult decat o masa de pranz luata cu tovarasii de plantatie sau decat o cina cu prietenii, intr-un cadru mai mult sau mai putin formal(padure, mal de apa, in spatele caminului sau al blocului).
Gratarul e pur si salbatic, de asta e si frumos. E una dintre putinele forme de socializare pe care le accept, tocmai pentru ca ma face un pic mai liber de inhibitii si reguli decat sunt in viata de zi cu zi si pentru ca pot sa ma relaxez intr-un cadru lipsit de manele, house sau formalitate(unde apare cel putin una dintre acestea, dispare Gogu). Omul sau ceata de oameni si natura care ii hraneste pe toti, la propriu, impreuna din nou, fara ganduri razboinice, ce poate fi mai linistitor?
Ei, uite ca suntem romani si se poate sa-mi disturbe ceva momentul de pace! Gunoaiele… Mormanele de deseuri rezultate dupa un gratar reprezinta un peisaj, din pacate, comun. Chiar aseara am facut un gratar in spatele caminului, intr-un foisor amenajat pentru relaxarea roboteilor politehnici. S-a vrut ceva civilizat si igienic pentru ambele parti om/natura, dar am fost nevoiti sa incepem prin a ne dispensa de un maldar de sticle, cutii de bere si hartii ramase de la niste predecesori in ale gratarului, evident antropomorfi. Mai trist a fost ca indivizii care operau deja proprii mici in zona foisorului, au ales sa isi faca tabara inafara bancilor amenajate sub acoperis… ca doar, deh, inauntru era plin de gunoaie. E mai usor sa treci cu vederea si sa eviti, decat sa faci o diferenta cat de mica. Respect pentru atitudinea lui Adi de la Timisoara, prietenii stiu de ce!
Si poluarea nu se opreste aici, pentru ca se vede, dar se si aude! Cate caramizi imaginare nu am aruncat in capetele seci care m-au secat nopti intregi cu ritmuri tiganesti sau pop-house-disco-shit gretos? Ar fi fost prea simplu sa ne putem bucura de o seara/dupa-amiaza cu prietenii, la un gratar civilizat, nu?
Solutii? Fara lege, civilizarea nu e posibila, de asta sunt deja ferm convins. Fara masuri restrictive DURE nu putem urni din loc bolovanii niciunui popor, iar de consecventa romanilor in mizerie si prostie suntem constienti cu totii. Amenzi foarte drastice pentru poluare(inclusiv fonica) si aplicarea lor in viata de zi cu zi ar fi un inceput al schimbarilor la nivel de mentalitate si atitudine de care avem nevoie. Eu cu blogul nu pot decat sa trag de maneca, dar educatia incepe din familie si prin puterea exemplului. Putem comunica si printr-un gratar cu prietenii, mesajul il alegem fiecare dintre noi!
In completarea amenzilor, ar mai trebui totusi ceva… Mai tine minte cineva poza asta?
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
A face gratar este un obicei cel putzin preistoric. De atunci a aparut bucataria, unde folosind ustensile specifice de gatit (nu batz gasit pe jos, foc aprins cu peturi) potzi gati frumos, igienic, shi mai ales sanatos. Aceasta manifestare nu o pot atribui decat versiunii moderne a omului de Neanderthal, cocalarul, shi mai ales cocalarul de la orash. Manifestarile aferente gratarului sunt muzica data tare, redecorarea zonei cu gunoaie shi, daca se poate, chiar remodelarea terenului cu mormane de ingrashamant natural. Eu zic ca daca vrei sa socializezi intrun mediu natural o potzi face printro drumetzie, intrun mod cat se poate de civilizat shi ecologist. Nu e nevoie sa cari la munte o jumatate de porc de pus pe gratar shi 5 lazi de bere, nu de alta, dar farmecul petrecerii timpului in natura nu contzine aceste elemente.
bici + bici + zaharel + bici – asta trebuie la romani.
+ inca un bici