Atipic
Noapte, intuneric. Un neon mizerabil arunca o lumina la fel de murdara asupra unui compartiment de accelerat Bucuresti – Vatra Dornei, in care tanarul Gogu alunga somnul si sunetul de manele cu un savuros roman rusesc. Orele trec, ochii incep sa usture, sunetul din casti devine un zumzet de fundal al povestii lui Cicikov, compartimentul se goleste. La miezul noptii ramane doar Gogu, o tipa somnolenta la vreo 25-26 de ani si una bucata balena, la vreo 120 de kile si vreo 60 de primaveri.
De ce simt oamenii din tren nevoia sa converseze intre ei? N-am inteles niciodata placerea cretinoida de a iti povesti viata trista si lipsita de sens in fata unor straini, pentru care un brusc si inexplicabil interes te loveste intr-un compartiment imbacsit. Dar se intampla.
Si conform legilor nescrise ale Universului, pentru care un oarecare Murphy e considerat responsabil(e o discutie si acolo, revin), o nenorocire nu vine niciodata singura. Mi se termina bateria la mp3 player si raman brusc fara lautari. Dezastru! Si asta exact cand balena isi incepea povestea vietii, acompaniata de DA-urile domnisoarei adiacente. “Think happy thoughts! Think happy thoughts!” imi tot spun, pana cand beluga paraseste incinta, sa se mai dezmorteasca pe coridor. “Bietul coridor”, ma gandesc.
Schimb o privire nevinovata cu tipa, ma fortez sa zambesc a complicitate. “CAT mai intarzie rabla asta?”, ma intreb disperat. Se putea sa nu inceapa ea o conversatie?
“Esti student in Bucuresti?” Da sunt, la Politehnica, ETTI, anul 5(pont venit din vasta mea experienta feroviara: informatia cat mai completa scurteaza mult palavrageala si permite conversatiei sa evolueze catre fizica nucleara si filosofia lui Schopenhauer). Revenind, ma declar student la Poli. Domnisoara e socata, de-a dreptul! “Oau! Esti la Poli si… CITESTI! Adica citesti carti… ATIPIC!” Mi se urca sangele la cap, simt adrenalina(chestie foarte rara pentru un om ATAT DE CALM) si coltisorul de memorie disponibil la o ora tarzie din noapte se umple de solilocvii de combatere a ideilor preconcepute. Dar de ce sa le combat eu? Sunt doar un inginer care se uita bland si nu stie sa se exprime, n-am eu treaba cu cititul, cu literatura sau cu altceva decat dioda sau tranzistorul. Sa accept realitatea, asta trebuie sa fac. Si sa trec peste conversatia asta ingrozitoare.(simtiti LOL-urile in aer?)
Dar, vai! Sunt ATIPIC! Atipic! Atipic! Atipic! Atipic! Asta imi va schimba existenta insignifianta! Voi fi un inginer caruia ii plac clasicii literaturii ruse si asta ma va face special. Trebuie sa spun lumii intregi asta! Ce mizerii gandesc oamenii… Nu ma refer neaparat la atipicul descoperit in mine de cunostinta mea din tren, ci in general la concluziile la care ajunge omul de rand, fortandu-si neuronul in cele mai “Nu-ti fierbe oala aici” situatii. Era un vers in Parazitii: “Toti vor sa gandeasca, in locul tau/ Nu te cred in stare, te cred sandilau!”. Inclin sa cred ca a fost compus intr-un tren.
Sunt un unicat atat de unic, incat uneori nu-mi mai suport unicitatea. Daca aveam un profil de Hi5, ma trageam in vreo 20 de poze cu biblioteca si cu un osciloscop in acelasi timp si deveneam spaima cocalarilor sclipiciosi. N-am profil, dar imi fac neaparat. Ma gandesc la un gogutzu_1Ng1n3r_smekeras_ATIPIC_2hot4you_cherryONtop_forever! Merge? Alte sugestii?
PS-uri: Alte concluzii trase din acceasi calatorie:
-
Am precizia unui metronom cand apreciez cat va intarzia un tren.
-
Romanul smecheras, a carui stil de viata e mica ciupeala si combinatiile mioritice, nu se dezice nicaieri in lume si se mira la semne de civilizatie si bun simt.
-
In gara Roman exista un taximetrist care nu face curse prin oras, ca sunt prea ieftine. Asta da antreprenor! Urmatoarea data cand il mai abordez il rog sa ma duca pana la Timisoara sa vad cum e vremea acolo, ca sa faca si el un leu de-o ciorba si-un bun simt la plic.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Greu de dus această “atipiceală” de un om atât de calm. Acum îmi dau seama că există o explicaţie pentru aplecarea ta asupra detaliului şi literaturii. Eşti pur şi simplu cocoşat de “atipiceală”.
Nu-mi vine să cred că tu mai citești și altceva în afară de cărți de specialitate…
@evilminded – Asa-i ca vroiai tu nick-ul ala?
@Corwin – Iti multumesc ca remarci cat sunt de calm si cat de greu duc atipiceala. Cocosat sunt de la altceva totusi :D Si imi multumesc si mie pentru cacofonie, a fost o reala placere.
@Stefan – Maestre, imi pare rau sa va daram imaginea feerica a unui inginer total devotat meseriei, dar e adevarat…se pare ca sunt ATIPIC. I have failed the cause!
“Duamne” tu esti inginer si mai si citesti? Si nu te uiti bland ? Ma ,tu nu ai servici?!
Nu esti atipic mai… esti “antisablon” :P
Mie mi se pare cel mai fain sa citesti in tren. Daca am ocazia sa ma deplasez cu trenul, o fac, indiferent de cat de mult timp presupune asta, pentru ca cel mai bine citesc in tren. Asa, imi antrenez puterea de concentrare (e dificil, ce-i drept, sa faci abstractie de aproximativ 3 guri care baliverneaza despre probleme personale, concomitent cu urmarirea firului cartii). Spor la citit!
daaa il vroiam… :( dar mi l’ai luat cu atata “atipiceala”. smart move (sau mai bine zis: atipic move?!)
[...] iata premiile Holly Ghost pentru anul 2008, acordate de juriul format din Vlad Bogos, Gogu, si Atipicul. Ordine inversa, ca fara suspans n-am facut [...]
gogutzu_1Ng1n3r_smekeras_ATIPIC_2hot4you_cherryONtop_forever fuarte tare!!!
ba mi’a placut postu asta. Jur! ne’ai amuzat vietile atipice de politehnisti…