Noiembrie cald
E revelator sa te trezesti la ora la care si Dumnezeu doarme. La 4:23 mi-a fost curmat somnul, inexplicabil de voluntar, in ritmuri infecte de house de mare calitate. La 5 fara un sfert ma uitam pe geamul meu de la etajul 8, surprins de autobuzele de sambata dimineata(n-aveam idee ca circula la ora aia). Si-am iesit afara.
De ieri seara miroase a zapada in Bucuresti si simt cum vine iarna, cu sarbatorile si cu mizeriile specifice, cu brusca schimbare in bine a sufletelor ipocritilor si cu spiritul de bucurie introdusa in organism pe aceeasi cale ca supozitoarele anti-febra. Nu intru in detalii, sunt calm. Revenind, la 5 dimineata eram afara, in frig, realizand ca al meu calorifer, din camera, nu s-a dezmortit inca anul asta.
Atunci am ridicat ochii si sufletul mi s-a umplut brusc de caldura si lumina! Nu era Mos Craciun iesit la cumparaturi matinale, ci Gabriel Mutu, candidat PD-L pentru Senat, intr-un colegiu din Sectorul 6. Evident ca nu in persoana, ci pe un panou electoral gigantic, el imi zambeste atat de sincer, incat uit de frigul de afara. Langa el e Danut Liga, care vrea sa fie deputat, de la acelasi partid. Asta arata a smecher, dar si in el am incredere, ca se uita frumos si imi vrea binele… Au si slogan baietii, aproape filosofic, inspirational pentru omul de pe strada: “Ei cu ei. Noi cu voi!”. Bine ca avem pe cineva alaturi de noi intr-un oras atat de urat si de murdar…
Imi amintesc de Gotham City de Dambovita, articol scris de Cronicarul, acum cateva saptamani. Zicea asa:
Nu avem zgârie-norii din Gotham City dar avem aceiaşi atmosferă apăsătoare. Avem focare de furie şi nervi la fiecare intersecţie. Avem nesimţire crasă şi mirosul de corupţie în putrefacţie ieşind la suprafaţă pe capotele maşinilor indecent de scumpe pentru un oraş atât de sărac. Avem molima banilor furaţi din buzunarele tuturor murdărind zidurile albe şi geamurile imaculate ale vilelor răsărite precum ciupercile otrăvitoare.
Exact asa arata Bucurestiul. E un oras cenusiu, murdar si sufocat de trafic, de gaze, de oameni, de nervi si de nesimtire. Lumina galbena a strazii da strazilor o paloare bolnava si fac gunoaiele sa para si mai sufocante, amintindu-mi de vila ciobanului prost, din zona Modrogani, luminata in galben, verde si albastru, consecutiv… Si ma gandesc ca o parte din pulime il vede ca pe super-eroul cautat de Cronicar! Tramvaiul ruleaza inainte…
E ciudat cum, intr-o dimineata de sambata, cand nu s-a luminat inca de ziua, iti zambeasc atatia oameni! Politicieni, pardon. Penelistii sunt aproape gretosi. Crin parca e hipnotizat, Ludovic pare impaiat in zambetul lui sincer, iar langa ei… sta legenda Cristian Topescu. No comment pentru ultimul si cel din urma mare gazetar sportiv in viata. Noroc de galbenul de lamaie, ca mi s-ar fi facut rau!
La pesedistii-conservati conservatori, gen Razvan Teodorescu nici nu pot sa ma uit, ca ma tem sa nu-mi pierd calmul de atata rosu agitat de fundal… Revin in sectorul 6, unde dau peste inca 2 terminati, de data asta de la PNG, doi crestini democrati cu figuri atat de tampe, incat nici macar nu sunt in stare sa zambeasca frumos si cald trecatorilor naivi si purtatori de stampila. Din fericire, Gabriel Mutu si de Danut Liga ranjesc spre mine din nou si frigul nu ma atinge. E un noiembrie rece afara, dar ce frumos e cand toata lumea de pe stalpi imi zambeste! Ma simt mai bun, mai impacat, mai destept, mai sociabil, mai optimist. Numai bun de sarbatori! Ca porcu’.
Ajung in aceesi camera, de la etajul 8, incordat de parca l-as fi putut inventa eu pe Batman de Bucuresti si deschid feed reader-ul, cu speranta ca ma voi putea adanci in lecturi care sa ma arunce in ghearele unui mult dorit somn. Nu reusesc, dar descoper speranta, in schimb! Exista si super-eroul de care zicea Cronicarul, cel pe care mi l-am imaginat si eu azi dimineata. L-am gasit la Arhi. El e Barbu “Batman” Florea, salvatorul nostru!
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
E foarte nostim ce spui tu andrey91 :) Având in vedere ca Bucureştiul este locul unde dintr-un grup de 10 oameni este foarte puţin probabil sa găseşti mai mult de 2-3 care sunt chiar din Bucureşti.
Normal ca nu place nimănui, dar Bucureştiul este România adusa la scara un pic mai mica, dar nu cu mult având in vedere ca din vreo 18-20 de milioane de romani, deja sunt vreo 4 in acest oraş.
Şi întâmplător trăim aici dar am putea la fel de bine să scriem despre nenumăratele orăşele mici de provincie care refuză să se trezească, blocate într-o comă profundă din care nici nu vor să iasă…
@andrey91 – Bucurestiul e capitala rasului Europei. E al nostru, dar nu prea stiu sa-ti explicitez acest “NOI”, pentru ca, asa cum zicea si Corwin, cam 70-80% suntem provinciali batuti in cap, veniti sa cautam ceva aici. Stii cum e cu socoteala de acasa…
@Corwin – Apropo de oraselele de provincie, crezi ca au cum sa iasa? De ce sa iasa, unde sa se duca, daca au un model, o capitala ca asta? Si oricum, nu e profitabil sa se miste nimic acum, nu vezi ca toate merg ca unse?
Eu zic ca orăşelele au o şansă mult mai mare să devină nişte locuri civilizate decât o metropolă în care nimănui nu-i pasă de nimic. Spiritul civic poate fi educat altfel într-o comunitate mai mică. Acolo oamenii chiar pot să fie învăţaţi să-şi aprecieze căminul.
Iar acum cu apariţia fondurilor UE, o localitate mică poate să revină la viaţă. Are o şansă. Mai ales dacă foloseşte ca model occidentul.
Dar ai dreptate. De ce să se chinuie cineva să facă ceva, nu?
“E revelator sa te trezesti la ora la care si Dumnezeu doarme.”
Pai eu stiam ca Dumnezeu se odihneste numai duminica … :)
Intr-un fel as fi preferat sa fiu singurul care vede orasul asa dar cred ca este inevitabila imaginea aceasta a lui :(