Burn After Reading (2008)…
…sau Cum sa nu transmiti nimic intr-o ora jumate’ de film cu John Malkovich.
Cand un film incepe cu John Malkovich intr-un birou CIA, tu, privitorul, nu poti sa fii decat incantat la perspectiva unui fir epic captivant, nu? Asa am fost eu la inceputul productiei Burn After Reading, crezand ca e un thriller de spionaj inteligent, dar dupa 90 de minute, eram doar un pic amuzat de o comedie usoara cu accente de actiune, in care nu se transmite absolut nimic. E terapeutic intr-un fel. Mi-a adus aminte de monologul lui Denzel Washington din Training Day: “The newspaper is 90% bullshit, but it’s entertaining. That’s why I read it, because IT ENTERTAINS ME!”.
Aparitiile lui George Clooney, in rol de seducator usor dement, si a lui Brad Pitt, caruia i se potriveste perfect rolul de tantalau, chiar si la 45 de ani, salveaza filmul de statutul de anonim. Actiunea e destul de imbarligata si tocmai asta il face comic, contrastul dintre imaginea CIA si gogomania situatiilor pe care agentia le urmareste. La un moment dat unul dintre agenti raporteaza sefului: “They all seem to be sleeping with each other, sir…”.
De cand Crash a luat Oscarul acum cativa ani, se poarta filmele in care povestile protagonistilor, aparent fara nicio legatura intre ele la inceput, se intersecteaza in mod minunat intr-o actiune intortocheata si adeseori fara mesaj revelator la final. Burn After Reading e un film subtire, pe care comicul de situatie si numele mari, care isi respecta blazonul totusi, il fac relaxant si chiar amuzant. Plus ca are motto-ul perfect: Intelligence is relative. Subscriu.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
mie mi-a placut cum au fost detaliate cele 2 crime, desi umorul a fost cam absent.
@Corwin – Asa zic si eu, cu o asemenea distributie se pot face chestii mult mai marete.
@Ahilosu – Mie cel mai mult mi-a placut imaginea lui Ozzy(Malkovich) cu toporisca in mana, la sfarsit.
Imi imaginez un interviu cu protagonistii(inclusiv Cohen-ii):
Reporter: DE CE ati facut acest film?
Ei: Pentru ca putem.
Eu cred ca au făcut filmul acesta să se relaxeze. Fraţii Cohen erau după “No Country for Old Men”, Clooney după ce s-a chinuit iar în scaunul de regizor şi într-un rol principal în “Leatherheads” şi aşa mai departe. Cred că filmul a fost un fel de… cum facem noi când mergem în curte să stăm cu fumătorii – ritual de relaxare dintr-asta.
Cu toate acestea eu mă aşteptam la mai multe. M-a enervat că au reuşit să-i strângă pe Malkovich, Clooney, Pitt şi Swinton (şi alţii) sub acelaşi acoperiş şi nu au scos ceva mai genial din toată nebunia. Grrrrrr!