Suflete moarte – o poveste inca vie, dupa 160 de ani
Exista oare tipare atat de bine definite in evolutia popoarelor, astfel incat sa putem spune ca istoria se repeta ? Cred ca doar un istoric erudit poate da un raspuns exact, iar eu pot doar sa privesc societatea in mijlocul careia inot si sa compar modelele umane vii cu cele tiparite in memoria scrisa a omenirii – literatura.
Indraznesc sa cred ca sufletul omului, ca entitate colectiva, nu si-a redesenat colturile ascunse si nici in esenta sa vie, definitorie pentru superioritatea auto-proclamata a rasei, nu a a suferit modificari majore in decursul evolutiei de la vanator cu sulita la individ imbalsamat in costum si implantat cu blue-tooth in ureche. Cand am inceput sa citesc Suflete moarte, cantecul de lebada si capodopera lui Nikolai Vasilievici Gogol, m-a izbit actualitatea personajelor ce alcatuiesc societatea pestrita a oraselului de provincie din Rusia secolului al XIX-lea, in care se desfasoara prima parte a romanului. Trasuri in loc de BMW-uri, conversatie cu pasaje in franceza in loc de fitele moderne si aceeasi coruptie si acelasi ciocoism ca si cel din 2008, toate formeaza peisajul in care personajul central Pavel Ivanovici Cicikov isi tese povestea.
Sarlatan de cariera, trecut prin slujbe de cancelarie si prin vama, Cicikov e un intreprinzator intre doua varste, care colinda Rusia, in cautare de mici mosieri dispusi sa incheie contracte de vanzare de tarani(care inca nu fusesera eliberati in acele vremuri) care sfideaza orice logica. Cu personalitatea sa sarmanta, manierele alese si simtul nativ al inselaciunii, el reuseste sa cucereasca pe toata lumea si sa cumpere un numar insemnate de suflete… moarte. Mosierii plateau biruri pentru taranii care mureau intre doua recensamante, iar Cicikov se ofera sa cumpere(doar pe hartie, evident) tocmai acesti tarani morti. De ce facea el acest nobil gest… va trebui sa aflati singuri, delectandu-va cu lectura romanului.
Am inceput mica mea recenzie cu o intrebare, la care lectura lui Gogol mi-a dat un raspuns afirmativ, prinzandu-ma undeva intre pasiunea pentru poporul rus si ironia taioasa la adresa moravurilor vremii, care subjuga omul simplu la manifestari straine propriei sale naturi. Mi-a amintit de actualitatea stranie a lui Caragiale, fiind insa mult mai descriptiv si ducand  ridicolul unor scene intr-un umor aproape negru si absolut genial. Restul cartii si misterul sufletelor moarte, pe care eroul il pastreaza, raman sa fie descoperite printre randurile unui roman excelent, in care efervescenta spiritului rus al autorului se impleteste cu dezamagirile pe care societatea i le ofera. Va las cu un pasaj exceptional, care incheie primul volum al cartii:
Si tu, Rusie, nu zbori oare ca o inflacarata troica, pe care nimeni n-ar putea-o intrece? Drumul fumega sub tine, podurile duduie, totul ramane in urma si nimic nu te intrece. Trecatorul se opreste, uluit de aceasta dumnezeiasca minune. Sa fi cazut oare traznetul din cer? Ce inseamna aceasta goana nebuna, care inspaimanta ? Ce tainica putere se ascunde in acesti cai, cum nu s-au mai vazut inca pe lume ? Oh, telegari, minunati telegari rusesti, ce vartejuri naprasnice de vant se incurca in coamele voastre ? S-ar putea spune ca trupul vostru neastamparat e numai urechi. Auzind deasupra capetelor lor cantecul cu care sunt deprinsi, si-au umflat cu totii deodata piepturile lor de arama si, abia atingand pamantul cu copitele, iata-i aidoma unor sageti ce despica aerul. Asa zboara Rusia, sub o inspiratie divina… Incotro te avanti ? Raspunde ! Nici un raspuns. Zuruitul zurgalailor rasuna melodios. Aerul, spintecat de goana, vajaind, se preface in vant puternic. Zboara pe de laturi, ramanand in urma, tot ce-i iese in cale, si, cu priviri invidioase, se dau la o parte ca sa-i faca loc celelalte popoare, celelalte state.
V-am facut macar un pic de pofta ?
Articole similare:
- O vara la Baden-Baden
- Plânsul lui Nietzsche
- Razboi si pace sau Cum sa nu scrii recenzia unei capodopere
- Evgheni Zamiatin si Noi
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
mah..bravo ca citesti, desi esti student in poli…chiar vroiam sa te intreb la ce specializare esti, cu ce te mai ocupi, sa-mi dai amanunte despre licenta ta(mi-ar placea sa asist)..o sa caut cartea la biblioteca…
bravo..o sa o citesc si eu..pana atunci mai spune-mi catevceva despre slujba ta…si espre lucraea de licenta si despre cum se impaca astea 2..
ce consens!
http://www.fnt.ro/files/images/revizorul6.jpg
tot de la gogol cetire, ca stiu ca iti plac fotografiile mai deosebite.