Cum mi-am petrecut mijlocul saptamanii (I)
Dupa ce am crezut ca nu se mai poate sa am o zi mai nasoala decat cea de marti, cand mi s-a formatat creieru’ pe scena de la Web-Club, iata ca a venit triumfatoarea zi de miercuri sa-mi demonstreze contrariul, cu simpla lege a lui Murphy: Zambeste, maine va fi mai rau! Ala care enunta legi din astea a fost un mare om, cu un mare caracter. I-as rupe picioarele… De mai multe ori. Urmeaza o desfasurare de evenimente lunga cat… o zi de post, ceea ce si este, de fapt.
17 Decembrie 2008, miercuri, 7:20 AM. Deschid ochii si binecuvantez inceputul de zi cu frantezuscul “Merde !”, cu englezcul “Fuck this!” si cu romanescul “Nici… iarba nu creste la ora asta !”. Ma ridic anevoie si, dupa 15 minute de blesteme cursive legate prin sens si continut, sunt gata sa parasesc incinta, avand destinatia: plantatia de bani. Dar imi amintesc de cel mai pierdut si regasit obiect pe care il posed: buletinul, de care urma sa am nevoie dupa-amiaza. Incep sa sap printre carti, cabluri de orice fel, CD-uri, sabii si postere cu mine, gata autografiate pentru hoarda de fane…
35 de minute si o camera devastata mai tarziu, trag prima concluzie a zilei: mi-am pierdut buletinul, carnetul de student si legitimatia. De parca ar fi prima data ! Scotand flacari pe urechi, ies pe usa ca un uragan care intarzie la o devastare de metropola, la o ora cand aparent toate conductele cu oameni si masini explodeaza si continutul lor se revarsa pe bulevarde… Uit player-ul acasa. Retinem asta, e important.
Ajung fiert de nervi si de necaz la munca. Concluzia a doua: trebuie restartat un calculator care nu se restarteaza… Detalii, imi vad de treaba. Tic-tac, tic-tac, tic-tac… Se face ora 5 jumate, imi cad ochii in gura de somn si sunt gata sa atac IKEA, cu scop de cumparaturi precise si sumare, iar colegul omonim e destul de amabil sa imi dea “drop fix in baza” la Baneasa Shopping City. Arata promitator, nu au iesit inca cirezile de la fabrici si uzine si se poate circula, imi fac sperante ca ajung acasa pana in 8 jumate. Naiv…
Avand in vedere ca sunt in crestere si mi-am luat amandina zilnica pe la 12, ma arunc pe la popota(genial cuvant, zau!). Concluzia a treia a zilei: ce dracu se intampla de nu e aglomerat ??? Servetele albe, furculita, cutit, lingurita, aliniate frumos pe tava ornata porno cu o tarta cu zmeura si sunt gata sa imi iau portia de chiftele suedeze (palida copie a parjolutelor moldovenesti) cu sos alb si cartofi natur. 2 cocalari in fata mea vor fix acelasi lucru, iar eu, ca orice mancau de cariera, sunt placut impresionat de dimensiunile portiilor. Manelista de la butoane imi toarna chiftelele, sos si 3 cartofi amarati si piperniciti, langa care arunca un ALT SOS rosu-vinetiu(aducea a sfecla rosie chinuita si jignita). Mama m-a invatat sa fiu politicos si cu cei care nu o merita(incerc sa ma dezvat singur, de ceva timp), deci nu comentez cand mi se pune de mancare.
Platesc si ma asez la o masa cu vedere spre marile hale cu mobila. Incep sa infulec, intrigat de sosul cel rosu… Daca va las sa ghiciti ce era, cine isi pune banii pe GEM DE FRUCTE ? Da… mi-au dat cartofi fierti cu gem de capsuni(cred). Dar eu sunt GREU DE UCIS ! E putin spus ca eram stupefiat, nici nu stiam cui sa daruisc kilometrii de loc de veci pe care ii ponderam. “Numai bunul Dumnezeu poate sa o vada si judece pe asta !” imi zic brusc satul.
Urlu un SUNT CAAAAALM in sinea mea si cobor treptele spre jungla suedeza…
- VA URMA -
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Dulceata e de merisor. Acum ca stii acest vital detaliu viata ta cea calma poate intra in normalitate.
mah…Vlade,tu cu cine iti dai licenta si pe ce subict?mi-ar placea s-o vad si eu…PS:si ce lucrezi?
mi-ai inveselit ziua, iarta-ma dar nu am cum sa nu ma bucur cand vad ca se poate mult mai rau .
nu pot sa cred ca nu stiai ca acele chiftelute suedeze se servesc cu gem si unii merg la ikea special pentru ele..sunt gusturi si gusturi..mie imi plac nuggets si mozzarela fingers..:D
@Corwin – Savoarea capsunilor… de nepretuit :|
@Alinutzul – Nu conteaza de ce era dulceata aia, imi sfideaza papilele gustative si asta este inacceptabil !
@mitzi – o cunosti pe mama… ? :)
@HotNewsel – Recunosc fapta, o regret si am corectat-o. Traiasca agentia de one-man stiri :D
@makaduff – am adresa de contact in sidebar, daca vrei sa stam de vorba despre facultate si munca mea(e subiect total tabu pe blog)
@andrei – stai sa vezi partea a doua
@Nico – dupa cum stii, cam fiecare zi din viata mea e un amestec de lucruri banale noi pe care le aflu si de mici ghinioane. Fac umor, aparent :)
[...] Blogu’ lu’ Gogu mai tarziu, recapitulam pe scurt ce i s-a intamplat eroului omonim in prima parte a zilei de miercuri: Si-a dat seama de dimineata ca si-a pierdut actele, a restartat un calculator care nu se [...]
Ce familiara e treaba cu buletinul si restul actelor :P
Asta nu e nimic iesit din comun.. it’s just an ordinary day for ya. Trebuia sa ma suni ca sigur stiam eu unde’s :P
@Corwin – ma trag dintr-o familie de gurmanzi si uite unde ajung… Sa mi se spuna ca dulceata si cartofii fierti merg impreuna! What will they thik of next ?
@Anca – stii tu ce stii, kiddo! Dar daca iti zic ca erau pe masa actele mele… MAI MULT, erau PE LAPTOP… ma crezi in stare sa nu le vad si sa rascolesc camera dupa ele ? :D
ooo da! Ai ochelarii pe nas si nu-i gasesti, a? :)) grija cu actele ca ai antecente..si inca ce antecedente.. Si parca tu erai ala responsabil, cum vine treaba asta? :P
Acum imi dau seama ca eu am prins doar o fractiune din mareata ta zi de miercuri :) Restul se pare ca a fost si mai savuros :) Capsuni, ah?