Daca EI ar fi fost bloggeri…
Cum ar fi sa te trezesti intr-o dimineata si, inainte de cafea, laptic sau whiskey, sa deschizi readerul si, in loc de bloggerii pe care ii citesti zilnic, sa gasesti alte semnaturi virtuale ? In loc de online, PR, newmedia, ITÂ si viata de zi cu zi asezata sub un microscop critico-analitic, ce-ar fi sa gasesti altceva ?
Internetul a venit foarte tarziu in istoria omenirii si sute de minti incredibile nu au prins niciodata acest tren al cunoasterii si propagarii informatiei, asa ca ma intreb cum ar fi scris romancierii, filosofii si poetii, adevartatii scriitori… pe bloguri ? Hai, recunoasteti ca e incitant exercitiul de imaginatie !
Ce ne-ar fi transmis Dostoievski printr-un blog ? Ar fi putut oare sa scrie pasajele uluitoare din Crima si pedeapsa, in care cititorul trece respirand aerul din camaruta lui Raskolnikov si impartasind angoasa criminalului urmarit de vinovatie si frica, sau sa vizualizeze intalnirea lui Ivan Karamazov cu diavolul creat de propriul sau geniu si sa aiba timp sa ne lase noua, impatimitilor de literatura si bloguri, cateva randuri de meditatie nocturna ? Dostoievski a fost scriitor, filosof, editor de presa, detinut politic, condamnat la moarte, gratiat chiar pe esafod, ocnas timp de 4 ani si militar timp de 5. A pus pasiune in intelegerea lui Dumnezeu, a vietii si a mortii, la fel ca si in jocurile de noroc sau fresca poporului rus, pe care a construit-o in romanele sale. Ar fi avut ce povesti… dar ar fi putut un asemenea om sa-si rapeasca ore din viata comunicand cu cei care pretind ca il inteleg, fara sa reuseasca decat sa tulbure suprafata apelor adanci ale gandirii sale, cu maruntele lor comentarii ? E greu sa ne imaginam un asemenea scenariu doar pentru ca datele istorice ne impiedica sa vedem ca fiind posibil un blog.dostoievski.ro sau un fedka.ru/blog. Sa gandim avem inca voie si e gratis, deci de ce nu ?
Dar Hemingway ? Doua razboaie mondiale si un razboi civil vazute din perspectiva unui sofer de ambulanta si ulterior a unui jurnalist de front si o pasiune vie pentru orice e viu, de la ocean la piscurile inzapezite, au facut din romancierul american un om de fier. Dovada e ca a avut 4 sotii. Cred ca dintre toti clasicii la care m-am gandit pentru acest post, blogul lui Ernest Hemingway ar fi fost de departe cel mai suculent, pentru ca povestile de razboi, galeriile foto din Kilimanjaro, pe Picasa si cugetarile generate de viata de cvadruplu sot nu pot decat sa cucereasca surferul non-haifaivistic. Mai am exemple.
Semioticianul si romancierul Umberto Eco este inca in viata si, la felul cum isi desira ghemul povestii in Pendulul lui Foucault si Numele Trandafirului, carti pe care nu voi obosi niciodata sa le recomand, ma gandesc ca ar fi delicios sa citesc o data la 2-3 zile o postare a sa pe blog. Cum ar suna un articol care sa inceapa asa: “Azi dimineata, studiind un manuscris ce poarta pana unui calugar benedictin din Franta secolului al XV-lea, m-am lasat purtat de istoria manastirii Coer du n’Impornte Qui. Chiar si pietrele din pavajul potecii ce duce spre casa staretului poarta incarcatura simbolistica a [...]“. Greu m-as dezlipi de ecran…
Genii sau talente literare sclipitoare am avut si in acest colt de lume si nu pot sa nu ma gandesc la ce ar fi putut sa scrie pe blog… Eminescu. Poezii sau poate jurnalism politic si social? Stari de visare in care Universul se imprastie si se rearanjeaza dupa cum ii dicteaza mintea geniala a papusarului ? Pacat ca nu vom sti niciodata. Marin Preda si povestile sale din comunism, Eliade si transpunerile lumii reale in simboluri metafizice sau Cioran meditand asupra cafelei matinale, nu credeti ca ar fi fost adrese de pus in blogroll ?
Am atins doar cateva dintre corzile imaginatiei mele de soarece de biblioteca si acum, incercand sa inchei aceste visari nocturne, ma mai trazneste o idee sub forma a vreo 50 de nume, urmate de semne de intrebare: Dar Machiavelli ? Dar Shakespeare ? Dar Ghandi ? Dar Hitler ? Indraznesc sa scriu: “Leonardo Da Vinci ?” si va las sa-mi spuneti ce blog de scriitor ati citi voi. Pe rand, nu va inghesuiti !
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
errr… cre` ca era ’se vede’ acolo sus, da` nu bag mana-n foc, imediat ii 4 AM for fuck`s sake.
1 Edgar Allan Poe, bineinteles :D (lunea asta s-au si implinit 200 de ani de la nasterea lui)
2 as mai fi curioasa si de Jorge Luis Borges – una din profele de engleza din liceu imi spunea ca felul meu de a scrie o face sa se gandeasca la stilul lui… eu insa n-am vazut vreodata asemanarea :-?? sincera sa fiu
3 hmmm… Voltaire ar mai fi fost interesant :)
Blog Octavian Paler…Dar – no chance, Paler nu a ales acest mod de exprimare, el marturisindu-si adesea lipsa de adeziune la procesele si mecanismele de tehnicizare, informatizare.Argumentul lui: progresul tehnico-stiintific este insotit adesea de un inevitabil regres interior… argument la care subscriu…
Desi, dupa cum foarte frumos ai spus tu, internetul reprezinta o cale ultra rapida de cunoastere si propagare a informatiei,computerul ramane (ca si masinile) un rau necesar…dar asta e o alta discutie.
Prin blogul tau, prin tot ceea ce scrii si gandesti aici – si indemni si pe altii la gandire, la revolta impotriva mizeriei ce ne inconjoara – faci exceptie de la cele afirmate de Paler. Felicitari! (ce bine ar fi daca exceptia asta ar putea infirma regula…)
da..unele lucruri sunt prea subtile, prea complicate, prea complexe ca sa poata fi accesibile maselor, si cu atat mai mult ca sa poata fi rezumate…de ex intreaga opera psihanalitica a lui Freud, spiritualitatea lui Jung atata cunoastere a interiorului profun uman, a vietii psihice milenare care este in noi, oamenii moderni…cum ar fi worpress.freud? analizele lui lungi, meditatiile, framantarile lui reduse la un text simplu, pierdut pe net…oare Freud ar mai fi putut exista in secolul nostru?oare psihanaliza poate fi altfel decat comerciala in era nevrozata a informatiei?
blog de scriitor: Antoine de Saint-Exupery pentru ca “Toti oamenii mari au fost mai intai copii. Dar putini dintre ei isi mai aduc aminte”
bloguri de ne-scriitori: Salvador Dali pentru excentricitate si (acum vei rade si vei zice ca sunt fanatica, dar nu e adevarat)Schrödinger pentru ca sunt curioasa ce ar scrie un om care vede unde la tot pasul.
impresionant. scrii tot mai bine. si da… as spune ca ai imaginatia bolnava.
Cred ca mi’ar place sa citesc din blogu’ lui Ion Barbu, mai mult de curios cum s’ar fi raportat el, cu vocatia lui de matematician, la un blog.
si Sorescu…
si daca ar fi sa o luam asa la ne-scriitori ar fi fost fain sa am parte de blogu’ lui Georg Bocskay si de cate un “script” de’al lui asa in fiecare dimineata.
Nu as vrea sa stiu ce scrie Eco pe blog , chiar si la 77 de ani. M-as simti complexat…
Umberto Eco a facut un fel de blogging in anii 80. Doar ca blogul lui era un editorial in ziarul L’Espresso. Si crede-ma ca daca vei citi cartea lui numita Pliculetul Minervei, iti vei da seama ca seamana bine de tot cu un blog!
P.S. El si cu nenea Tudor Octavian imi sunt modele! ;)
Ai punctat bine acest subiect, am ramas uimit si chiar m-a dus cu gandul la cativa autori pe care, daca as fi avut placerea, i-as citi cu mare atentie.
Eu as merge pe romani, nume precum, Arghezi sau Alecsandri, sa vad cum si-ar transpune poeziile lor celebre in mediul virtual. Si tare as vrea sa-i citesc incredibilele amintiri din copilarie traspuse pe un blog ale marelui nostru Creanga.
Genial subiect. M-ai impresioat.
Ar fi o listă aşa de lungă încât probabil ca mi-ar face praf GoogleReader-ul :) Dar aş începe cu domnul Neagu Djuvara. Pentru că ascultându-l pe viu aş fi vrut să aflu mai multe. Iar dintre scriitori, eu sunt mai ciudat (evident, nu?) şi aş fi vrut să-l citesc pe Asimov.
dostoievski nu ar fi putut detine blog ptr ca laptop-ul lui ar fi fost demult jucat la ruleta:P…poti sa-l scoti si pe voltaire din ecuatie ptr ca era agramat si am fi fost prea socati de greselile gramaticale ca sa mai intelegem sensul frazelor…cum nu l-am fi inteles nici pe salvador dali deoarece mai mult ca sigur ca-n blogul lui am fi gasit la un moment dat fraza “daca ajungi sa mergi cu metroul la 40 de ani, inseamna ca esti un ratat” cu care nu poate fi de acord niciun om rational care n-a ajus sa fie atins de demonul lacomiei…inca nu mi-am terminat ideea, dar trebuie sa plec…oricum, felicitari gogule ca ai reusit sa treci peste incercarile de gazetar sportiv:P
Mai, eu m-as multumi si cu un mic Martin Page acolo, sa vad ca-i mult mai apropiat de nimicul meu zilnic. As fi tare curioasa cum supravietuieste zi de zi. :)
Tare fain postu` asta.