Un faliment al gandirii
Atentiune! Articol filosofic si oarecum abstract.
Discutam cu un coleg acum cateva saptamani despre ce vieti nesanatoase ducem cu totii. Nu mai stiu cum a venit vorba, dar ideea era ca pe langa mancarea proasta care ne ingrasa sau imbolnaveste, mai respiram si aerul de Bucuresti, plin de noxe si miresme de sconcs, asa ca nu e de mirare ca ne degradam fizic si inevitabil psihic zi de zi. Suntem o generatie de deprimati, singuratici intr-un ocean de comunicatie, care descopera probleme existentiale de care stramosii nostri ar fi ras cu dispret, numindu-ne fara indoiala “fatalai”. In plus, gasim o posibila rezolvare a problemelor in amenintarea cu probleme mai mari.
Problematica metoda a evaluarii prin comparatie
Suna al naibii de pompos ce am scris mai sus, dar nu am irosit litere degeaba. Observ o chestie la noi toti: de fiecare data cand suntem pusi in fata unui compromis (o situatie in cand trebuie sa acceptam un rau in numele supravietuirii sau al cunoasterii) imediat gasim un termen de comparatie prin care totul pare sa fie OK, pentru ca se poate mult mai rau. In discutia de la care au pornit aceste randuri a sunat cam asa: “Da, mancam prostii, dar la ce aer respiram, tot aia e!”. Nu vi s-a intamplat vreo faza de genul asta ?
Ma surprind adesea gandind asa si imi vine sa-mi dau doua palme realizand ca sunt un tampit cand fac asta. A te consola cu gandul ca poate fi mult mai rau si ca asta face ca raul de acum sa fie acceptabil e o mare eroare de gandire, un faliment al aspiratiilor inalte ale fiecaruia. Da, viata e o lupta in care victoria inseamna nu acceptarea unei conditii ci incercarea constanta de a o depasi, iar conditia ta (sociala sa-i zicem) nu o dicteaza pozitia din societate, ci propria minte in raport cu visele pentru care nu dormi noptile. Cine nu lupta, nu castiga. Cine tace, isi pierde vocea. Cine inchide ochii, adoarme.
Groaznicul sindrom al vecinului posesor de capra
In acelasi context de cai incalcite ale gandirii intra si teorema conform careia decesul caprei aflata in proprietatea mea, trebuie sa implice si sucumbarea imediata a caprei vecinului, pentru ca balanta universala sa ramana echilibrata. Si ce daca X a patit-o mai rau decat mine ? Cum adica Y a reusit si eu nu ? Suna familiar ? Multora le pasa mai mult de balanta universala decat de propria curte, ceea ce inseamna ca suntem inconjurati de altruisti. Nu simtiti cum va sufla altruismul colectiv in ceafa ?
Basescu varsa lacrimi amare prin presa ca si el a fost tratat cu anusul spatele in spitalele romanesti, dupa ce un bolnav a zacut 4 ore fara sa fie bagat in seama, intr-un spital din Slatina. Ei si ? Esti sef de stat si te plangi ca statul merge prost ? Daca tu, ca presedinte al republicii pruniere social-liberalo-democrate Romania, ai fost tratat prost intr-un spital din tara pe care o conduci, asta inseamna ca e cumva in regula ca si altii sa fie tratati asa? E vreo consolare asta ? Accepta cineva starea asta de fapt ca fiind normalitate ? NU. De o mie de ori NU ! Chestia asta cu marinarul e doar un exemplu, iar capra vecinilor de pretutindeni este constant o specie in pericol de extinctie.
Concluzie de om calm
Intrebarea logica e urmatoarea: cum schimbam mentalitatea asta ? Pot sa latru eu aici mii de articole, impreuna cu toata blogosfera intr-o cruciada pentru o gandire mai constructiva, dar nu vom schimba nimic. Poate ca presa, cu o putere de acoperire si o stiinta a manipularii net superioare ar putea sa faca o mica diferenta in timp, dar nu prea are interes sa munceasca pentru un ideal. Nu e nimic blamabil aici, e o industrie ca oricare alta, unde oamenii trebuie sa manance inainte de a avea idealuri. Diferenta cred ca sta in noi, in mine si in tine, cititorule. Daca fiecare am accepta mai putine mizerii de la ansamblul de otravuri care formeaza societatea romaneasca, avem sanse ca in 20 de ani sa atingem o normalitate relativ stabila.
E greu sa depasim falimentele propriilor mentalitati balcanice, dar ar fi al naibii de frumos !
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Nu cred ca este vorba de o “boala” exclusiv balcanica. S-ar putea sa fie ceva in neregula la nivelul întregii societăţi occidentale daca este sa-i ascultam si pe alţii. Clint Eastwood spune verde în faţă într-un interviu din Esquire că noi cei de astăzi suntem o generaţie de fătălăi (întrebarea fiind care este termenul fătălău pentru femeile din ziua de azi, dar e alta discuţie).
Una dintre probleme s-ar putea să fie faptul că nu ne mai lipseşte aproape nimic. Nu mă refer la un nivel individual unde fiecare tot timpul găseşte că-i lipseşte ceva. Dar senzaţia mea este că facem parte dintr-o societate care s-a îngrăşat peste limită de atatea “petreceri” şi “bunastare” iar acum gâfâie la fiecare încercare de a urca pe o scară. Suntem îmbuibaţi, leneşi şi puturoş pentru că nu prea mai avem nimic să ne dovedim.
Revenind la plaiurile mioritice – această problemă occidentala şi-a găsit gazda perfectă în filozofia noastră ancestrală care se bazeaza pe idiotul dicton – capul plecat sabia nu-l taie. Aşa că înghiţim totul. Dar în acelaşi timp trebuia să găsim şi o scuză pentru că în acelaşi timp suntem foarte greu de convins să ne asumăm vreodată responsabilitatea pentru ceva. Aşa că ajungem la problema ridicata de tine.
Eu nu cred că putem scăpa prea uşor de problema asta. Este un nenorocit de cerc vicios. Noi (fără să ştiu exact cum) suntem crescuţi şi educaţi să acţionăm (reacţionăm) aşa. Aşa ajungem să ne trezim (cum ziceai şi tu) că facem exact ceea ce nu vroiam să facem. Ca un rezultat direct şi noile generaţii de mici locuitori ai ţării Mioriţei vor face la fel cum au văzut la părinţii lor. Ca sa se formeze o nouă gândire în căpuşoarele micilor noştrii urmaşi ar trebui să existe nişte modele, oameni care să dea un exemplu, educaţie, etc.
O să fiu eu avocatul diavolului – nu cred că o să scăpăm prea uşor (sau vreodată) de acest mod de gândire. Dar eu cred că suntem datori să încercăm. Aşadar… azi ai mâncat ceva sănătos? :)
Nu pot decat sa fiu de acord. Schimbarea incepe la nivel personal. Sa ma raportez la faptul ca X s-a descurcat mai prost, ca lucrurile ar fi putut sa mearga mai prost pentru mine, sa-mi spun ca e bine asa rau cum este echivaleaza cu a ma scufunda in mlastina mediocritatii, cu a accepta ca e in regula sa valorez din ce in ce mai putin pe toate planurile. Si nu vreau asta.
@corwin:”Suntem îmbuibaţi, leneşi şi puturoş pentru că nu prea mai avem nimic să ne dovedim.” te rog sa vb numai in numele tau…poate ca asta e cazul celor de la putere (sau cel putin bogati, care isi creeaza false probleme din lipsa de probl reale) dar oamenii de rand sunt in mare nevrozati si anxiosi si lupta din rasputeri ca sa subziste…uneori si eu ma gandesc serios la sinucidere. Ce sa-mi demonstrez? Vreau doar sa ies din mizeria asta de fac, si sa-mi croiesc un drum in lumea asta nebuna…mancat sanatos, greu cand stai 12 ore in fac, dar incerc sa evit E-urile si incerc sa merg pe jos cate 20 de min chiar si cand vin dupa niste mirobolante activitati la fac…
@stefancelmare – Ma refeream la societatea occidentala. Privita in ansamblu si comparata cu restul lui este de foarte multe ori de-a dreptul opulenta. In mainile ei se concentreaza o parte foarte mare din bogatiile lumii si in acelasi timp are o gramada de probleme (de cele mai multe ori false).
La nivel individual sunt o multime de oameni care incearca totusi sa mearga impotriva curentului. De cele mai multe ori ei sunt cei care sunt adevaratul motor al schimbarii in bine intr-o societate, al dezvoltarii. Dar impresia pe care mi-o lasa mine societatea in care traim este ca deja a ajuns la stadiul unde ii sufoca eficient pe cei care merg impotriva curentului si orice fel de schimbare de mentalitate se face din ce in ce mai greu. Nu e totul pierdut dar tind sa-l cred pe istoricul Neagu Djuvara cand spune ca suntem aproape de amurgul occidentului.
“stadiul unde ii sufoca eficient pe cei care merg impotriva curentului si orice fel de schimbare de mentalitate se face din ce in ce mai greu” da, deacord…pana la amurgul occidentului astia ne ingropa pe toti..vezi aceasta criza financiara pe care au instrumentat-o(doar nu crezi ca a aparut accidental, nu?). Ma abtin sa discut despre sisit invat (pre)universitar ca ar trebui un blog separat…
Cred ca iti place si tie Mircea Badea, sau gresesc?
Nu sunt deosebit de incantat de Mircea Badea. Si nici nu cred in mari conspiratii mondiale. Desi este cu totul alta discutie si ne da maestrul VB cap in cap daca-i umplem blogul – eu am ajuns la concluzia ca aceasta criza este cauzat pur si simplu de placerea diabolica a omului de astazi de a cheltui cat mai multi bani, chiar daca nu ii are. Totul colaborat cu o lege stupida data cu ani in urma in SUA. Iar acolo unde a fost cerere a aparut si o oferta pentru ca nici o firma de pe planeta asta nu poate sa reziste tentatiei unui profit. Iar intr-un final aceasta spirala nebuneasca (un fel de Caritas la nivel globa) a cazut precum un castel de carti. Si in loc sa cautam umbre care ne-au bagat in groapa mai bine ne uitam frumos in jur in orgrada proprie unde s-au platit pana ieri sume colosale pe cutii de beton nenorocite. Toti au fost “vrajiti”, nu-i asa? :)
Pai, o sa purced la un comentariu exact pe subiect(generos de altfel):
1)Problematica metoda a evaluarii prin comparatie:pai, toata copilaria ti se spune:cutare cum a luat 10 si tu nu?, si nu: tu personal puteai sa iei 10…si atunci ti se formeaza reflexul pagubos de a te compara
2)Groaznicul sindrom al vecinului posesor de capra:o consecinta a 1)
Crede-ma eu am vut parinti super-autoritari, obsedati ca altii pot si eu nu, indiferent ce puteam sau vroiam…si de-aia sunt in poli…si n-am avut curajul sa-i infrunt..poate dupa ce termin fac sa-mi croiesc o viata a mea…ei vroiau nu atat sa-mi fie mie bine dar sa demonstreze ca ei sunt niste oameni exceptionali, de-aia eu trebuia sa fiu exceptionala…incerc sa gandesc pt mine si sa scap de tendinta excesiva de a ma compara cu sora mea de ex…crede-ma ca asta este mecanismul intern al unei astfel de conduite..
Nu pot sa fiu total de acord pentru că dintr-o educatie total diferita (fără părinţi autoritari, fără competiţii în familie sau în afara ei) a iesit un rezultat asemanator. La fel ca Vlad mă autosurprind gândindu-mă că în altă parte de mult mai rău aşa că aici este OK.
Atunci vine întrebarea dificilă – dacă educaţia din familie nu a provocat direct acest mod de gândire, atunci de unde vine reflexul nostru tip “capra vecinului”? Nu pot să cred că este strict tipic românesc. Atunci să fie pur şi simplu natura umană?
Pt ca oamenii nu percep binele si raul ci diferenta dintre ele. Satisfactia ieftina ca dc vrei sa-ti fie cald iesi afara in frig o ora si dupa aia cand intri in casa ti-e cald. Nu poti sa intelegi binele fara rau. Asta cu “altul cum a putut” e chiar constructiva in doze mici, te stimuleaza sa te autodepasesti si sa observi strategia de success a altora: exista si parti bune in “capra vecinului”.
Imi place mult ce spui si ca sa te citez ar fi al naibii de frumos sa ne schimbam mentalitatea !