Despre micile bucurii ale globalizarii
Lapte, branza, carne, oua, asta ne da vaca noua. Asta stim din intelepciunea populara. Stim ce poate face vaca pentru noi si putem sa meditam acum la nemurirea sufletului nostru colectiv de consumatori de praf.
Dar globalizarea ? Ce ne aduce ea noua ? Se vorbeste mult despre globalizare, despre cultura americana prost inteleasa (aici intelegand Microsoft, McDonalds, Apple, muzica rap sau ignoranta) care a cucerit lumea, despre divizarea sistematica a multimii pe criterii de religie, rasa, doctrina politica, orientare sexuala sau despre tendinta oamenilor de pretutindeni de a distruge tot ce inseamna viata, avand ca unic scop banii. Dar globalizarea nu trebie sa insemne chiar aceasta armata de draci negri din enumerarea de mai sus.
Raspandirea culturilor superioare, a modelelor de societate avansata, a progresului tehnlogic sau a idelor reformatoare care electrocuteaza masele amortite de lupta pentru supravietuire, parca nu suna atat de rau, nu ? Fac parte tot din acelasi fenomen si nu neaparat ca efecte secundare. Dar totusi, privind in lungul bulevardului bucurestean si tragand linie la sfarsitul zilei, ce ne aduce globalizarea noua, romanilor? Ne aduce mall-uri(moluri, in traducere fonetica libera).
Daca elevul dambovitean Bula, ar fi intrebat la scoala: “Bula, ce este acela un mol si cu ce deserveste el societatea ?”, ce ar raspunde ? Sa-l citam pe Bula (fara link, ca nu stiu care sa-l aleg si oricare ar fi, tot s-ar supara): “Molul e atunci cand oamenii merg multi intr-un loc mare si stralucitor, cu multe magazine din alea de arfe si talent, cu preturi din alea, sa se vada smecheria. Oamenii cand ajung acolo o ard in mol, sparg matzu la fud-cort, trag partzuri cu talent si nu cumpara, decat se uita. Molul seveste societatea prin societatile care vinde inauntru o mare gramada de sclipici. ” Asa grait-a Bula…
Nu e nicio problema ca exista acesti mastodonti, adevarate magnete de ignoranta, atat timp cat vor face bani, ele vor juca un rol in capitalismul nostru. Nu-ti place, schimbi canalul, te stergi cu printul, inchizi tabul din Internet Explorer sau nu te duci in mol, e simplu. Ma amuza doar ca tot apar ciuperci atomice peste tot. Mai rar gasesti un orasel in care sa nu existe o cladire botezata mol, iar in Bucuresti deja oamenii devin confuzi, nemaintelegand langa care mol e blocul lor. Avem vreo 5 pana acum, dar presimt ca o data cu acel legendar complex de la Casa Radio si cu potentialul uriasului teren proaspat calcat de buldozere de la Apaca, vom avea primul mol-sector. Oamenii vor veni la orice e nou, mare sau stralucitor, asa ca de ce nu ar exista un hyper-mol cat sectorul 6, in care sa poti s-o arzi toata ziua fara sa iesi din el ? “If you build it, they will come”, imi zicea un bun prieten si nu vorbea prostii.
Toti vin in Bucuresti pentru locuri de munca, mai multe sanse la viata cea buna, facultati mai serioase sau viata cosmopolita. Intr-un val din asta am fost si eu si m-am trezit cativa ani mai tarziu inconjurat de moluri, civilizatie de ev mediu timpuriu si un milion de magazine de la care pot cumpara absolut orice chestie de care as putea sa nu am nevoie vreodata. Nu e oare Bucurestiul marele mol al Romaniei ? Mi-e frica sa gandesc in litere mai departe… Si de asta voi fi si maine tot aici.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
imi place citatul din Bula. ruleaza…