O vara la Baden-Baden
A fost odata ca niciodata un medic rus, care a avut ghinionul de a fi evreu in perioada Gulagului stalinist si care a scris pe ascuns o carte. Numele lui era Leonid Tipkin si prin singurul sau roman, O vara la Baden-Baden, a aratat forta frazelor sale, care se intind pe 2-3 pagini, lasand cititorului rare spatii de respiro si tinandu-l conectat la povestea si profunzimea imaginatiei prin care a pus in cuvinte lumea unui om ce i-a precedat cu 100 de ani. Personajul principal e idolul lui Tipkin, genialul Feodor Mihailovici Dostoievski, titanul literaturii rusesti, o personalitate marcata de contraste, antisemit convins dar exagerat de darnic cu cei nevoieasi sau cu oricine ii cerea mila, foarte irascibil si nervos intr-o clipa si iubitor si grijuliu cu sotia sa in urmatoarea, intimidat de personalitatea lui Turgheniev sau de carisma lui Puskin, dar extrem de virulent in a combate orice cuvant care ii atingea egoul nespus de mandru.
In paginile romanului O vara la Baden-Baden cititorul il descopera pe Dostoievski sub diminutivul Fedia (prescurtare de la Feodor), in calatoria pe care o face in vara anului 1867 in Elvetia, pentru a scapa de creditorii care il haituiau in Rusia. Obsedat de viziunea in care escaladeaza panta abrubpta a unui munte atunci cand norocul ii surade la ruleta si se prabuseste in gol, indepartandu-se de palatul de clestar din varf, atunci cand pierde, avid de jocul de noroc si foarte superstitios, asa isi infatiseaza Tipkin idolul. Facand o paralela cu tema predilecta a romanelor sale, in care Dostoievski isi arunca personajele in pacat pentru a le ridica inspre mantuirea in care crede cu tarie, medicul vede ruleta ca fiind patima pe care Fedia o imbratiseaza constient, in cautarea unei pedepse pentru crime pe care nu le-a comis. Iata ce scrie Tipkin:
Nu facem toti la fel, amagindu-ne permanent, inventand teorii care sa faca loviturile sortii mai putin dureroase ori sa justifice esecurile si slabiciunile noastre ? Oare nu aici se afla explicatia asa-zisei cotituri care s-a produs cu Dostoievski la ocna ? Amorul lui propriu bolnavicios n-ar fi putut niciodata sa se impace cu umilintele la care a fost supus acolo, nu exista decat o singura iesire: sa considere aceste umilinte meritate. “Imi port crucea, pe care o merit” spune el intr-o scrisoare, iar pentru asta trebuia sa-si cosidere toate conceptiile dinainte, pentru care suferise, ca fiind gresite si chiar criminale, si el a facut asta, inconstient.
Langa Fedia strajuieste Ania (Anna Grigorievna Dostoievskaia), a doua sotie a scriitorului, cea care i-a stat alaturi dupa anii de ocna, de la redactarea romanului Jucatorul si pana la moartea sa. Ea este femeia care a finantat delirul de jucator al scriitorului, l-a sustinut si ingrijit mereu in tacere in ciuda crizelor sale de gelozie, ea fiind si mama celor 3 copii pe care scriitorul i-a avut. Doar hotararea ei ferma de a parasi Elvetia l-a salvat pe Dostoievski de la ruina totala, dupa ce el a pierdut tot ce aveau la ruleta, alunecand fara oprire pe panta muntelui sau imaginar. Tipkin mentioneaza in repetate randuri Jurnalul Annei Dostoievskaia, publicat dupa moartea scriitorului si ii traseaza o aureola de inger pazitor al unui om menit sa se autodistruga.
Indiferent de propria mea pasiune pentru Dostoievski (greu de ghicit, nu?), romanul O vara la Baden-Baden e una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata. Povestea inchipuita a intimitatii unui scriitor care si-a impartit farame din personalitate unor personaje devenite prototipuri literare, invelita in metafore subtile si presarata cu pagini autobiografice ale medicului evreu persecutat de regimul stalinist, toate alcatuiesc o carte minunata, a carei descoperire deschide o fereastra catre sufletul unui creator de suflete. V-ati uitat vreodata prin asa ceva ?
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Am auzit de cartea asta, daca mi se strecoara sub privire la un moment dat n-o ratez. Dar lista de asteptare e atat de lunga… Nu pot sa-ti povestesc :)
[...] patronate de felina în cauză, pe care le rememorez aici, în ordinea în care le-am devorat: O vară la Baden-Baden de Leonid Tipkin, Împăratul muştelor de William Golding(un roman cu poveste excelentă, [...]
Iti recomand o carte f buna (si daca ai citit-o, tot ti-o recomand): László Miklós – “Am fost medic la Auschwitz”. Mai multe nu spun :D