Un joben diferit
Povesteam ca m-am lasat de blonde(beri, evident) pentru ca nu mai simt fiorul placut al licorii aurii si nu-mi place sa traiesc o minciuna, oricare ar fi ea. Totusi sufletului meu de artist-inginer rebel nu-i place sa petreaca toate serile cu tomuri frumos legate si avidesau meditand in fara unui editor de text deschis pentru ego-ul meu si sadismul cititorilor fideli. Sufletul meu vrea in crasma, caci acolo este locul in care ideile infloresc si cuvintele se aud rostite si comunicarea se petrece fara taste si monitor.
Evident ca sufletul meu glumeste cand afirma cele de mai sus, pentru ca scopul serii este altul decat ridicarea in slavi a placutelor licori ascunse in sticle, butoiase sau crame. Totusi, a inceput de la de la o bere neagra, bauta intamplator de Saint Patrick’s Day(protectorul Irlandei), in care am nimerit, tot intamplator, in O’Hara, un pub cu specific irlandez, din centrul vechi al Bucurestiului. Prima a mers direct la suflet, a doua a umplut golurile care mai ramasesera dupa o zi lunga de truda si criza, dar momentul culminant a fost suvenirul pe care l-am primit de la stapanii casei – un joben.
Fericit la culme ca am primit o palarie caraghioasa si inutila, am plecat spre casa, pe jos pana la Cismigiu, evident, cu dracia pe cap. Si aici vine partea cu scopul acestui articol. A fost exceptional ce s-a intamplat in cele cateva minute de mers pe jos prin frigul umed al serii: toata lumea ma saluta pe strada, masinile claxonau si absolut toti cei pe care ii priveam imi zambeau(nu a fost unul sau una pe care sail/o cunosc si blogul meu nu are intr-o zi atatia cititori anonimi!). Le raspundeam uluit si imi era frica sa zic ceva in romana, sa nu stric momentul… Si eram tot eu, Vlad Bogos, in fond, acelasi ursuz nemultumit de orice si iritat de aproape orice, acelasi nesarat critic si comediant plat ratat de la lansare, doar ca aveam un joben cretinut pe cap! Eram pur si simplu… DIFERIT! Jobenul e o gluma, dar ideea de a fi diferit nu e.
Cat de greu e sa fii diferit daca simti sau gandesti diferit, fara a cauta insa extrema de a fi diferit in orice, numai de dragul statutului de rebel? Aparent, e foarte greu, pentru ca multi se complac in alinierea la standardele societatii, in ciuda propriilor idei bune si a gandirii logice si sanatoase. Desigur, suntem o masa omogena si impartim stereotipuri intre noi fara sa vrem, suntem multi si asemanarile nu au cum sa lipseasca, dar daca eu sau tu, cititorule, simtim cumva ceva diferit la momentul t0? Eu personal imi pun jobenul in cap!
Si ca sa ramana clara ideea serii, ia ziceti-mi dragilor, voi ce ati face daca m-ati cunoaste intunecat de pe blog si m-ati intalni asa pe strada?
Asa-i ca ati zice: “Ba, da diferit mai e asta!” ?
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
“Ce-i cu ala-n capul tau? Vlade, te-ai tampit? Se uita lumea la tine” asa as zice:)Bag seama ca te-a prins celebritatea daca o evoci dupa atatea zile :))
Dragule esti minunat, ca sa nu-ti spun cat de mult iti scoate in evidenta ochii…este un Bogosel cosmetizat!
Mwahahahahahaha… Au! Am dat cu capul de biroul sub care am cazut in timp ce ma tavaleam pe jos de ras… ca sa zic asa :)
Esti genial :) Si-mi datorezi o bere :)
Chiar ca da ,esti haios cu acest joben pe cap!