O viata noua
Saptamana care isi incununeaza finalul cu frumoasele zile de soare si copaci in floare la care suntem martori a adus un moment de cotitura in existenta tanarului Vlad Bogos. Satul de aspiratii inalte, culmi de neatins ale perfectiunii si ingretosat de evenimentele din ultimele zile, el si-a ales un nou drum in viata.
M-am hotarat sa renunt la ideile cretine despre univers si scopul vietii, pe care le tot invarteam pana acum fara prea mare succes in planul realitatii, si sa ma fac util cumva societatii. Ma fac fotbalist. Da, e cam tarziu la aproape 24 de ani, dar nu e inca PREA tarziu. Planul e urmatorul: renunt la toate viciile(aici includ si mancatul nesanatos de shaworma cu garnitura de pizza si papanasi)(gata, am renuntat), incep un program de antrenamente deschise publicului dornic sa admire un viitor pilon al nationalei(l-am si inceput) si in maxim 2 ani ma astept sa primesc telegrama de convocare de la viitorul selectioner. E simplu si cat se poate de realizabil.
Ideea mi-a venit miercuri seara, dupa meciul nationalei cu Austria, cand am realizat ca am o sansa mare sa ajung sa port pe teren tricoul galben pe marile stadioane ale lumii. Va simt contrariati… Hai sa facem un scenariu plecand de la starea actuala a nationalei si de la nivelul meu actual de performanta sportiva. La momentul la care scriu aceste randuri(15:43, 5 Aprilie 2009) sunt mai bun decat Contra, decat Dorel Stoica sau decat Cocis(aici am enumerat cativa dintre cei mai buni jucatori pe care Romania ii poseda, dovada ca ei alcatuiesc nationala). Asta e clar, am cel putin 9 martori care pot confirma ca sunt in stare sa alerg, sa fac o preluare si sa plimb mingea mai bine decat oricare dintre sus-numitii virtuosi ai balonului, chiar si dupa mai mult de un an de inactivitate pe teren(bonus, imagini graitoare, din perioada in care cocostarcii isi doreau un cuib pe capul meu). Ganditi-va cat de bun as putea fi dupa 2 ani de antrenamente si imbratisand o viata de sportiv ca la carte(nu ca la Dinamo, de exemplu)!
Ce am uitat sa mentionez e ca voi fi si antrenor la nationala. Adica ma voi convoca singur si voi juca pe orice post, in functie de adversar si de lotul propriu. Acestea fiind spuse, viciile fiind uitate si planul maret fiind pus deja in aplicare, ma duc sa ma antrenez. Am in fata 2 ani grei, de munca asidua, dar la capatul lor ma asteapta GLORIA(nu Bistrita, nici Buzau, aia adevarata). Fiti pe pace, n-am sa uit de unde am plecat!
Ne vedem pe stadion sau pe sticla in 2 ani.
Inca ceva… Am o nelamurire mare de tot, compusa din nelamuriri mai mici dar serioase. Daca vreau sa fiu fotbalist, trebuie sa renunt si la chestii gen citit sau ascultat alta muzica inafara de manele si house? Adica, trebuie sa imi transform si personalitatea sau ajunge indarjirea fizica si intelepciunea tactica? Stie cineva? La blog nu renunt ca da bine sa ai din asta, ca mare fotbalist, plus ca m-as plictisi in cantonamente de unu’ singur. Gata, acu’ ma duc sa ma antrenez.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Cred ca va trebui sa renunti si la blog…fotbalistii nu scriu. Ei semneaza contracte
@Stefan – Maestre, aveti dreptate, am nevoie de o freza mai fitoasa. Cred totusi ca fara gel nu se poate concepe cariera mea de fotbalist si nu stiu cum o sa rezist la asta…
@Lore – Touche, Lore! O sa fac o campanie de strangere de semnaturi si ID-uri de mess(cu haifaiv obligatoriu atasat)
@sandy – Pot sa si semnez, zau ca pot, dar te rog nu-mi spune ca trebuie sa renunt la blog! Sa fie oare asta piatra de hotar dintre omul Vlad Bogos si fotbalistul Vlad Bogos?
Trebuie să-ți lași părul cel puțin la fel de mare ca în imagini. Altfel n-ai nicio șansă.
Ne vedem în iarbă!