Sa fii copil
Inca mai sunt cateva minute ramase din Ziua Copilului si ele ma gasesc gandindu-ma la ce inseamna sa fii copil. Imi dau seama ca, o data trecut pragul mut dintre inocenta si cunoasterea lumii inafara aureolelor de poveste, e foarte greu sa revii la cerul senin de dinainte.
Copii nu sunt niste ingeri, pur si simplu. Clipa e singurul atu al micutului om in fata evolutiei, pentru ca natura sa, fie buna, fie rea(cred in existenta raului in forma pura) e totusi nepervertita de ganduri. Cunoasterea umbreste revelatia simpla si doar cel inzestrat cu un suflet urias si cu o minte care cauta adevarul fara sa judece actorii, poate sa revada cerul senin al copilariei.
Sa fii copil inseamna sa zambesti doar pentru ca privirea ta intalneste viata.
Sa fii copil inseamna sa simti bucuria unei descoperiri in oricare prima senzatie.
Sa fii copil inseamna sa simti clipa, fara sa cauti sa intelegi absolutul ei.
Sa fii copil e al naibii de greu. Frumusetea lumii sta in palma celui care poate.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
trebuie sa fiu sincera si sa marturisesc ca nu imi vine sa cred ca ai scris chiar tu postul de mai sus :) frumos si sensibil. (sper ca nu folosesc cuvinte interzise de patura inginereasca a societatii :P)
Pacat ca ne dam seama de minunatia copilariei abia la maturitate…nu cred ca exista copil care sa nu-si doreasca sa fie mare. La maturitate regretele apar inevitabil, dar cu ce folos? Eu, una, ma consolez cu ideea ca in adancul sufletului salasluieste inca inocenta varstei de aur in fiecare dintre noi, intr-o mai mica sau mai mare masura.
Da, frumos spus.