De ce scriem despre Romania?
Ce mai citim in ziua de azi? Nu ma refer la carti. Cartile bune se citesc oricand, indiferent de epoca in care sunt scrise. Dar in media si mai ales in new media romaneasca ce citim? Ma focusez pe bloguri in continuare.
Oamenii din spatele articolelor pe care le citesc zilnic aduc o cantitate mare de informatii in reader si, evident, nimeni nu poate sa absoarba tot ce se scrie. Dar observ o tendinta clara, atat la mine cat si la fetele mai inalte sau mai necunoscute ale blogosferei: se scrie mult despre cat de mizerabila e viata in Romania. Incepand cu servirea la tava a caracudelor din politica si incheind cu ispravile legendare ale romanilor simpli, firul vietii carpato-danubiano-pontice e despicat in 4, din zori pana-n seara.
Traim intr-o tara in care viata e foarte grea, in care cel mai mare dusman al omului este nimeni altul decat statul si in care cine nu e tigan e prost. Copii asimileaza un sistem de valori rasturnat fata de normalitatea pe care nu o mai regasim in relatiile dintre oameni. Clasa politica, starea drumurilor, taxele aberante, sistemul de sanatate care ucide, nepasarea si nesimtirea generalizate ca molime ucigase ale spiritului civic, toate intra sub lupa oamenilor cu tastaturi. Toate gaurile din dantura Romaniei sunt reale.
Si eu tot cu asta ma ocup din cand in cand. Dar ma intreb, care e scopul? Eu ma simt foarte obosit dupa ce ma documentez pentru a mai arunca o bila neagra in capul imaginii feerice studiate in scoala despre tara noastra. As vrea sa am si povesti mai frumoase pentru cei cativa cititori care revin aici, dar nici nu vreau sa bat campii despre curcubeie si fluturi multicolori. Ma mint uneori Imi place sa cred ca inseamna ceva pentru macar o persoana scriitura mea despre patrie, ca face lucrurile mai clare sau ca arunca o lumina noua asupra problemei in cauza. Dar daca aduce doar si mai multa sila? Unde mai incape si mai mult dezgust, care creste constant, cu fiecare zi de trai romanesc? Ce-i de facut? Bagam monden si aderam curentului otevist cu totii?
Va intreb deci, dragi tovarasi de demers in cuvinte, de ce mai scriem despre Romania? Care e finalitatea demersului nostru? Cati oameni atingem? Cat conteaza? Chinezu? Cronicarul? Dan? Mihnea? Vlad? Krossfire? Un gand, o parere, oricine?
Va intreb si pe voi, dragii mei fideli, v-am atins vreodata cu o poveste despre Romania, macar cat sa ridicati o spranceana?
Articole similare:
- Romania vs. Olanda – cronica la cald
- Despre Dumnezeu ÅŸi uÅŸi deschise
- Despre educatie si atitudine
- Despre tigani, nimic nou
- Romania – Olanda live! Mai live ca oricand
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
cred ca cu totii scriem despre mizeriile din romania pentru ca, desi nu vrem sa recunoastem avem undeva ascunsa in noi speranta ca poate se va schimba ceva.
speram la o finalitate care nu va veni acum. generatia viitoare are insa dreptul la o viata mai buna.
Eu nu prea scriu de Romania, dar citesc destul. Cred ca pentru a imi face curajul sa imi iau putin talpasita, chiar si pentru o perioada.
@krossfire – mare vorba ai zis cu “subiectii” scriiturilor noastre, chiar ca nu-i atinge nimic. Uneori am impresia ca militez pentru scindare sociala fara sa vreau. Dar imi revin repede.
@McGogoo – cum ar fi ca eventualii mei nepoti, daca vor exista vreodata, sa-mi multumeasca ca am dat cu blogul in dusmanii progresului in vremurile de demult? :)
@Andrei – vezi ca incep sa-ti verific IP-ul pe unde te mai prind, sa ma prind cand ai sters-o. Bring back the light, will you? Viel Glück!
Eu, una, nu reusesc, nu pot si nici nu vreau sa ma alatur tendintei asteia generalizate de-a denigra tara noastra si deopotriva cetatenii ei cu fiecare ocazie posibila. Nu asociez Romania cu clasa politica si nici cu tiganii, probabil ca asta-i motivul. Unele dintre lucrurile despre care vorbesti tu aici nu sunt reprezentative doar pt Romania, ci sunt valabile la nivel mondial. Oare patriotismul a devenit sentiment perimat?
Cris, cred ca tocmai asta e patriotismul nostru, lovim cu arma cuvantului in ce e rau in tara asta. Vorba Parazitilor, “Din dorinta de mai bine, le urez tumori maligne…”
Eu unul nu pot sa iubesc Romania de astazi, pentru ca ea apartine politicii si tiganilor, pentru ca statul ne minte si ne fura si penru ca viata mea aici e in mare parte urata. As vrea sa pot sa vad altfel.
E frustrant sa nu am argumente indeajuns de puternice sa te pot contrazice :). Da, statul ne fura la modul cel mai grosolan cu putinta. Desi nu-s adepta cliseelor de genul ‘tinerii din ziua de azi reprezinta salvarea si solutia pt o societate normala si civilizata’,cred totusi ca asta e adevarul. Pacat doar ca tineretul cu potential nu prea mai e doritor sa intre in sistem, aici e hiba. Cu totii suntem scarbiti de clasa politica si pe buna dreptate. De-aici toata aversiunea pt tara noastra…inca foarte draga mie, totusi.
Nivelul de trai in Romania e cel mai scazut din UE, deci n-as putea sa-l asociez cu vreo imagine idilica. Evident ca nu ne ridicam la standardele europene din punctul asta de vedere, insa cred ca trebuie sa ne raportam la mai multi factori atunci cand comparam tara noastra cu altele mai civilizate. Spre ex, noi abia de 20 de ani am iesit din comunism. Ar fi frumos ca mai multa lume sa vada si progresele, nu numai lucrurile urate. In fine, ar fi o discutie mai lunga :)
Blogul e un loc al discutiilor, e unul din motivele pentru care ma invart pe-aici. Deci, daca vrei sa spui ceva, te rog :)
In mare parte ai dreptate,totul se invarte in jurul politicii. Din pacate in Romania totul are un pret numai valoarea nu are pret. Depinde insa de fiecare cum vede viata ,fiecare individ are pereceptia sa si cred putem sa ne facem viata frumoasa din lucruru simple si marunte . Asta e parerea mea .
Cris, 20 de ani inseamna mult. Iar asta cu “vai, noi am fost sub comunisti, saracii de noi” e deja un text expirat dupa parerea mea. Nu de alta, dar ce a facut comunistii in Romania nu vor face “capitalistii” nici in inca 20 de ani de acum incolo. A nu se intelege ca sunt adeptul doctrinei, totusi :P
Andrei, dupa parerea mea, textul expirat e cel nuantat de tine. Nu am nicidecum intentia sa intru in vreo polemica de genul capitalism vs comunism; e o pb care ar excede discutiei. Oricum, argumentele in favoarea capitalismului ar fi covarsitoare si probabil ca le-ai sustine si tu alaturi de mine din moment ce te declari un contestatar al vechiului regim. Ideea era alta. Exemplul cu relativ recenta (dupa parerea mea) iesire din comunism nu era dat cu scopul de-a compatimi cetatenii acestei tari, asa cum ai vrut tu sa-l faci sa sune, ci strict pt a evidentia diferentele dintre Romania si alta tara europeana. Si 20 de ani nu e deloc mult, mai ales ca aproape 10 ne-a condus Iliescu. Desigur, asta nu justifica incompetenta actualei clase politice, dar dupa cum spuneam, pt mine Romania(cu tot ce inseamna ea) nu se rezuma la politica.
Recent cu ”Unde nu se termina viata ?” dar in general ne simtim atinsi de oameni care gandesc la fel, care sunt pe acelasi ”mindset”. Cei care fac in general obiectul povestirilor rar sunt atinsi de ceva.
In mod ciudat si fara a fi meritul nostru economia Romaniei s-a ridicat in ultimii ani si se va mai ridica si dupa criza. Am putea ajunge iar in minunata perioada interbelica, cand economia se inaltase, orasul se ridica din praf dar culmea…oamenii tot la fel erau.