Despre prosti si zbuciumul lor
Prostii sunt peste tot. Ei populeaza planeta de la Nord la Sud, de la Est la Vest si de la munte la campie. Sunt atat de multi incat uneori uiti ca faci slalom printre ei zilnic, vorba cantecului, si astfel reusesc sa te surprinda chiar cand credeai ca ai vazut tot.
Suntem intr-o situatie de tolerare a prostiei pe care nu putem decat sa o acceptam, daca vrem sa traim printre oameni. Si aparent vrem, caci societatea ne ofera net, carti si carciumi. Nasol e cand un prost exceleaza in ceea ce face, adica in prostie, pentru ca atunci simtul critic nu poate sa taca. Nu poate si nu TREBUIE sa taca.
Aici intervine o problema in comunicarea uzuala, pentru ca in aproape orice grup format spontan sau organizat cu scop de dezbatere, se va gasi un specimen care sa fie convins ca orice critica a ideilor unui imbecil oarecare ar distruge karma luminatei adunari. Asta se intampla pentru ca prostul are idei, are sentimente, are mancarimi in zone neluminate de soare si insista sa se scarpine cu voce tare. Prostul are foarte multe intrebari la cele mai clare notiuni explicate, iar daca nu le are, stralucitul sau intelect le zamisleste pe loc, pentru ca e mai bine sa ai intrebari decat sa nu ai. Adica e mai bine sa fii prost si sa o dovedesti, bagand carbuni la comunicare. If you’re stupid and you know it/Clap your hands!
Pe langa intrebari, prostul are si idei si propuneri, ceea ce n-ar fi rau pentru feedback, insa prietenul nostru cu probleme de intelect nu are o limita. Si cand a inceput dumnealui sa turuie(a se citi turna ingrasamant natural pe plantatie), atunci nu are cum sa nu irite pe cineva care e interesat de discutie. Sa zicem ca eu as fi cel iritat, ca un exemplu absolut aleator cu vaste posibilitati de extrapolare. Problema e ca normele de conduita in societatea atat de necesara din motivele enumerate mai sus(paragraful 2, va rog sa fiti atenti) nu ma lasa pe mine, om simplu si calm, sa ma ridic si sa-i fac o masa guler prostului care spameaza audio.
As vrea sa pot spune lucrurilor pe nume, sa pot sa-i comunic prostului ca e prost si ca as prefera sa mi se faca o clisma cu smoala decat sa il ascult pe el. Nu pot insa pentru ca societatea m-ar arunca in neant, pentru ca nu e frumos sa ranesti sentimentle cuiva spunandu-i adevarul. Conteaza ca il poti ajuta sa-si vada greseala si sa o inderpte? Evident ca nu.
Nu sunt dator nimanui cu nimic, oricat de idiot l-ar fi facut natura pe individ. Ar fi fain ca lumea sa inteleaga asta. Eu nu sunt dator si nimeni nu e dator sa asculte prostiile altuia, astfel ca ar fi util un gest acceptat de oameni prin care sa protestam impotriva potopului de idei si intrebari tampite care inevitabil incepe sa curga de undeva. Un cartonas, un deget, o arma roz, orice, poate chiar facem o propunere in comentarii, ce ziceti?
O precizare, in caz ca intreaba cineva: Sunt de o aroganta rara si pretioasa si sunt fericit ca pot sa scriu aici despre cretini, fara pericol de excomunicare din societate. E fain sa ai blog.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
ai uitat o caracteristica extrem de importanta: prostul are functie.