Ursul de garsoniera
Bucuresti. Cartierul Militari. O dimineata obisnuita de vara.
Primele raze de lumina de la soarele proaspat si rumen al zilei invaluie strazile cu speranta unor descoperiri de viata, insa dezamagirea unui potential observator e crunta la aparitia inevitabila a primilor omuleti pe strazi. Orasul incepe sa se anime, vatmanii cu nume de Simion mana cei 41 de cai cu inzecita sarguinta si incet venele urbei incep sa tremure sub valurile de viata ce navalesc neincetat.
La etajul 8 al unui bloc cenusiu, la o inaltime unde doar vulturii indraznesc a pluti, un urs hiberneaza. Nu e un urs obisnuit, ci face parte dintr-o familie rara de ursi bogosieni. In aceasta minunata dimineata el doarme in barlog, ca orice urs care se respecta.
Ora 7:10 – Una dintre primele ambulante ale zilei e prinsa in trafic si sirena urla panicata, angrenand in valsul ei nebun alte zeci de claxoane. Deja 95% din populatia inca adormita se trezeste. Ursul mormaie ceva unei mijlocas la inchidere imaginar, se invarte greoi si se afunda in acelasi somn care l-a consacrat.
Ora 7:30 – Unul dintre vecinii ursului are niste gauri urgente de dat cu bormasina, conform zicalei: “O zi buna se cunoaste de la prima gaura in perete!”. Onoarea botezului matinal revine peretelui comun cu vizuina ursului bogosian, insa dupa 3 gauri, el viseaza ca mitraliaza dinozauri de Apaca si sforaie ca un ingeras netulburat.
Ora 7:45 – Este timpul sa cante pickhammerele(sau ciocanele demolatoare in graiul stramosesc)! Simfonia se tine chiar sub geamul ursului adormit, iar ecoul dintre betoane face spectacolul complet, insa nici asta nu-l trezeste. Viseaza ca asculta Rammstein la casti cu force-feedback si probabil ca ranjeste ca inginerul la un redresor monoalternanta cu condensator de netezire. E al naibii de simpatic cand doarme!
Ora 8:00 – Dupa prima secunda a soneriei, in care un cocos performeaza din fundul unui butoi, aproape soptit, temandu-se parca sa nu trezeasca pe cineva, ursul bogosian este in picioare, mormaind pentru sine: “Aiurea mai visez, cred ca ar trebui sa ma mai indop cu cas la miezu’ noptii!”.
La 8 si jumatate, eroul somnului netulburat de vicisitudinile Bucurestiului matinal paseste leganat catre statia de oameni si tramvai. Zgomotele orasului se prelungesc cu jale, ciocnindu-se de obstacole care le arunca inapoi in labirint si de timpane mult prea imune pentru a mai sesiza ceva si sfarsind prin a se contopi intr-un bazait uniform de stup descoperit.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Eu sesizasem aparitia molustei de apartament, dar aia-i alta specie, mai bizara si periculoasa :)
@Corwin – cumva, universul comploteaza catre bunastarea uzinei :) Ce-i drept, nu-mi pusesem problema in felul asta.
@krossfire – ursul bogosian e o specie unica, viguroasa si delicata. Orice altceva paleste :P
@titi sclipici – Mananca ce gaseste prin frigider, ca de aia e omnivor. PS:Can I haz sam sclipich?
Da’ foarte treaz eşti maestre pentru o oră aşa de matinală. În plus nu crezi că defapt totul este o mare conspiraţie care are ca scop ajungerea ta în condiţii optime şi la ore fixe la muncă? :)