Saracie
Motto:Fericiti cei saraci cu duhul.
Nu exista afirmatie mai cretina decat motto-ul acestei povestioare. Ce ne spune noua celebrul verset de psalm? Ne spune ca prostii traiesc bine. Nu pot sa fiu de acord cu o aberatie ca asta. Pacat ca e adevarat!
In fata puterii naturii vlastarele rebele numite oameni raman la o frustranta stare de egalitate. Simturile sunt aceleasi, de la placere si durere la foame si sete. Apropo de sete, in caz ca n-ati observat e vara si e suficient de cald incat sa regreti fiecare secunda de cer senin. Intervine dezhidratarea si proverbiala sete, asa ca intri intr-un butic de cartier sa-ti iei ceva care curge. In cazul meu, vara imi place sa curga apa simpla si plata, fara lamaie, fara pretentii, fara dop. Ramasesem la intrarea in magazin…
O femela-gibon trecuta de prima mie de masculi-giboni si mulata pe interiorul spandexului roz si leopard(o vom numi Roza) se cearta cu o alta reprezentata a speciei(numita in continuare Godzila). Amandoua sunt garbovite de greutatea aurului de la gat si foarte afectate de disputa. Se discuta despre cumparaturi de vara pe ton de cearta:
-Asta ca e rece, zice Godzila apucand o sticla de apa minerala oarecare.
-Ei pe p**a mea aia! Schimb-o dreacu, ce e aia? replica afecata Roza.
Godzila apuca o sticla de Borsec plata.
-Fa, da ce p**a mea ai? Borsec? Cea mai basita apa e aia. Si ce dreacu tot ai cu apa? Ia ceva de baut, dreacu! Roza se repede furioasa catre frigider si ia o Cola si un Frutty Fresh de orice, zicand: Si ala micu ce bea? Apa? Da’ ce suntem saraci sau ce p**a mea?
-Da chiar ce aia a mea? Doar nu suntem saraci! Da si mie o cola si ia dreacu apa asta! Amandoua ies multumite, razand cu pofta si scarpinandu-se suav.
Se urca intr-un BMW Seria 5 si pleaca. Eu raman sarac si in cautare de duh, cu apa mea plata.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
interpretezi gresit acest motto. Nu se refera absolut deloc la prostie!
“Sărac cu duhul e savantul care, precum Newton, recunoaşte că neştiinţa sa este nemărginit mai mare decât ştiinţa sa.
Sărăcia cu duhul este antipodul desăvârşit al trufiei şi laudei de sine. De prosteasca, foarte prosteasca trufie şi de pierzătoarea laudă de sine a vrut Hristos să ne păzească atunci când i-a lăudat pe cei săraci cu duhul.”
Sarac cu duhul este asadar, acela care stie ca nu stie :-)