Lumea cealalta
Am fost pe lumea cealalta. Am vazut-o si am simtit-o ca pe o ibovnica demult parasita dar niciodata uitata. Intors din calatorie realizez ca mi-am trait cei 24 de ani de pana acum intre doua lumi ale caror unic punct comun sunt doar eu. Fiind puternic ancorat in viata stereotipizata dintr-un musuroi batran si putred, acel acasa de demult e lumea cealalta de care va vorbesc.
In gara, la o ora a serii cand in lumea musuroiului noaptea abia incepe, carciuma In gradina lui Ion e pustie, luminile sunt stinse, e de presupus ca toate pasarile dorm. Taximetristul care ma duce acasa, cu 40 la ora pe strazile pustii, e un pusti de 18-19 ani care ma intreaba daca ma deranjeaza radioul din care zumzaie Vibe FM. Nu ma deranjeaza, doar ma fascineaza redescoperirea acestei lumi.
Noaptea e incredibil de linistita, fara salvari care se grabesc, fara motociclisti surzi, fara haite de caini iesiti la vanatoare si fara pickhamere dimineata. In zori canta pasarile si masinile pe strada parca merg tiptil. Imi gasesc motiv de plimbare prin lumea asta aproape ciudat de linistita. Nu se aud claxoane, la trecerile de pietoni se simte un respect reciproc intre pietoni si soferi, nimeni nu pare sa se grabeasca nicaieri, toti cei inarmati cu casa de marcat sunt amabili, e ca si cum as vedea un film rulat cu incetinitorul. Imi rasuna in cap versurile lui Vali Sterian: “Unde-s pistoalele, unde-s pumnalele, caii si flintele haiducilor?” Ma intreb si eu unde o fi lupta crancena pentru orice, prin care m-am obisnuit sa inot zilnic. Nu conteaza, ma asteapta unde am lasat-o, in Gara de Nord. Pe lumea cealalta e pace.
Azi ma intorc. La cealalta bodega din gara, Genesis, canta tot manele, ca peste tot, dar carciumarii raman fideli “clasicilor” de acum 10 ani, refuza salamul modern. Parca si acolo timpul a inghetat candva, intr-o vreme frumoasa si linsitita in care criza economica exista doar in carti si nimic nu era complicat. Trenul se indeparteaza de oraselul meu incet, fara prea multa larma, iar eu ma simt ca intr-o masina a timpului, calatorind spre viitor sau doar spre o alta lume de care sufletul meu nu se poate lega.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Gogule, excelenta postare(ca multe altele de altfel; te citesc de mult-desi e prima data cand comentez-de fapt de cand ti-ai lansat blogul si lucram impreuna)!
Ai scris exact ce gandeam eu si nu puteam sa exprim. Insa eu am decis sa ma dez-ancorez de “musuroi” si sa revin pe lumea “cealalta”, o lume mult mult mai normala decat musuroiul, cel putin pt mine.
[...] din ura. Neavand buletin de Bucuresti, pentru ca ai mei parinti au avut inspiratia sa ma creasca in alta lume, a trebuit sa merg la o sectie de votare destinata clandestinilor de teapa mea. Am ales Regia, de [...]
[...] scriu aceste randuri de pe lumea cealalta. Sunt intr-un concediu de cateva zile, departe de Bucuresti, in singurul loc unde mi-am gasit mereu [...]
[...] sunt acasă, pe lumea cealaltă, deschid televizorul pe ştiri, documentare sau sport. Altceva nu mă interesează. Unul dintre [...]
hehe…si parca pe vremuri parea too quiet…