Ziua opricinicului
Va propun un exercitiu de imaginatie. Inchipuiti-va o constructie utopica a lumii viitorului. Delimitati o tara uriasa izolata diplomatic, ideologic si chiar fizic de restul lumii, in fruntea careia sta tiranul absolut, exponent al unui neo-comunism aplicat erei digitale. Atasati acestui conducator o politie politica secreta ancestrala si atotputernica peste cetateni. In fine, incercati sa insuflati lumii imaginare pe care tocmai ati proiectat-o o viata ingradita de un traditionalism fanatic si supusa in totalitate Conducatorului.
Aceasta este Rusia viitorului imaginata de Vladimir Sorokin in originalul sau roman – Ziua opricinicului. Anul este 2027, noul monarh care a preluat puterea la inceputul anilor 2000, Conducatorul, a impus o organizare noua statului rus. Pasapoartele cetatenilor fiind demult arse in Piata Rosie, singura tara prietena este China, devenita putere mondiala de prim rang si impunatoare de tendinte. Ordinul Opricinicilor, vechea politie secreta a lui Ivan cel Groaznic ce a supravietuit in taina timp de secole, are grija sa “sa nu poata fugi nici macar un soarece rautacios, ca sa nu zboare nici macar un tantar cu intentii rele”. Legea Conducatorului si ordinea opricinicilor domnesc peste poporul rus.
Andrei Danilovici Komiaga, eroul atipic al romanului, este unul dintre opricinicii vechi si inalti in rang. Prin ochii si faptele sale de pe parcursul unei zile obisnuite de lucru in slujba Conducatorului, Sorokin radiografiaza ironic Rusia actuala despre care declara ca “a fost construita de Ivan cel Groaznic”, toate exagerarile si abuzurile anului 2027 avand un corespondent in contemporaneitate. Vladimir Putin cel real este presedintele-premier despre care Sorokin scrie ca “a vandut si dezbinat Rusia”, oligarhii rusi reali care au de suferit sub actualul regim de la Kremlin sunt stolvoboii(vechi boieri) care se razvratesc impotriva Conducatorului(evident proiectie a aceluiasi Putin, cu subtile trimiteri la Lenin si Stalin), iar operele lui Dostoievski, Tolstoi si Cehov ard in focurile inteleptilor tarii, aluzie la ratacirea valorilor autentice din vremurile contemporane.
Singur, spiritul rus nu poarta nicio masca: aceeasi dragoste vie pentru tot ce e rusesc, aceeasi mandrie nationala aproape absurda, aceeasi fresca a maretiei poporului rus pe care au picatat-o clasicii. Cartea abunda de scene de o violenta extrema si de un limbaj uneori mai explicit decat ti-ai dori sa citesti, insa cruzimea imaginilor nu face altceva decat sa trieze cititorii. Cine nu poate accepta violenta sangeroasa ca parte a vietii reale si a subconstientului colectiv, nu poate accepta nici paralela dintre aparenta utopie a lui 2027 si lumea contemporana.
Ziua opricinicului nu e o carte pentru pudici, pentru cei slabi de inger sau pentru mironosite de orice gen. E un roman fara perdea, dur, crud si extrem de explicit. Nu e o scriitura in stilul clasic, dar e o interesanta lectura de weekend pentru o scurta lectie de istorie alternativa.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Fanatistmul Cartii e mult prea mare.
Partea lirica m-a impresionat profund.