Idei in dialog(II)
Spuneam in prima parte ca eu am gura pentru a schimba idei in dialog. Aici intervine insa voluptatea irezistibila de a avea mereu dreptate si slabiciunea oamenilor pentru acel ceva numit orgoliu, care reuseste sa strice toata frumusetea cuvintelor care se insira cu rost. Totul se masoara in “cantitate de dreptate” pe care o ai, asta ma enerveaza. Unii oameni sunt mult prea batuti in cap(evident la figurat, poate si la propriu) sa inteleaga care e valoarea dialogului: sa cunosti alt punct de vedere, sa intelegi mai bine, sa afli ceva nou si, de ce nu, sa te auzi pe tine rostind cu voce tare ideile care bazaie intre timpane. E revelator sa-ti auzi cuvintele crescute din crampeie de idei marunte pe care se cladesc marile idei ale umanitatii. Macar de unul singur incearca sa-ti vorbesti, cititorule!
Discutiile nu “doare”, daca imi permiteti sa zic asa si uite ca imi permiteti ca n-aveti incotro! Nu te poti astepta sa ai mereu dreptate, nu toti avem capacitatea de a fi Vadimi. Un om nu poate sti totul, dar poate fi pasionat de ceva si de la pasiune incep cele mai bune lucruri in viata. Am prieteni care imi impartasesc pasiunea pentru literatura. Dezbatem. Am prieteni care iubesc fotbalul la fel de mult ca mine. Ne ciocnim. Am prieteni care traiesc intens. Le absorb cuvintele. Pot continua enumerarea, dar am alt scop.
Pe langa minunatii oameni pe care i-am amintit mai sus am si amici care nu inteleg schimbul de idei si au placerea de a intrerupe pentru detalii neinsemnate si etalari futile de memorie. Ei sunt catalizatorul acestor randuri, pe care le-am insirat pentru ca simt ca am in jur din ce in ce mai putini oameni a caror conversatie nu ma irita dupa 2 minute. Scriu asta pentru ca stiu sa ascult si invat sa vorbesc, dar nu pot sa interactionez cu cei care nu vor sa invete nici una nici alta. Nu sunt dator nimanui cu nimic, politetea are o limita.
Ideile se pierd in incoerenta gandirii in colturi si in obsesia pentru corectitudinea lucrurilor marunte. Oamenii nu stiu sa asculte, nu pot sa vada valoarea discutiei decat in cifre si capacitate de memorare. Asta nu inseamna nimic, dragilor. E ca si cum as inchide comentariile pentru orice scriu pe blog(inclusiv pentru chestia asta), proclamand vesnica si irevocabila mea dreptate asupra chestiunii si poate si a lumii, daca ma supar. Fara discutie nu exista bloguri, dar fara schimbul de idei nu exista insasi superioritatea de care ne mandrim in fata cainelui care-si fugareste coada. Discutia e un act de libertate, asa ca fiti liberi! Cine nu intelege asta si vrea totalitarism in dialog nu merita ascultat.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
[...] ca am ajuns la o prima concluzie, va dau ragaz sa respirati, iar articolul va continua maine cu partea a doua, in care totul va avea [...]