Recviem pentru Est
Am descoperit cartea despre care scriu acum pe un raft inalt la un “fest” de cultura la taraba, pierduta printre sute de alte volume ale unei mari edituri. Ilustratia de pe coperta mi-a atras privirea ca oricarui copil intr-un magazin cu dulciuri, iar titlul funebru mi-a starnit curiozitatea, precum aceluiasi copil intr-un magazin de jucarii. Auzisem vag despre autor, Andrei Makine, stiam ca e un tanar scriitor rus foarte apreciat de presa si de critica literara, un “star” al literaturii moderne. Ce nici macar nu banuiam era ca scrie atat de bine.
Povestea transcende 3 generatii de soldati rusi: Nikolai, dezertor din armata Rosie, Pavel soldat decorat si apoi trimis intr-un batalion disciplinar in Al doilea Razboi Mondial si fiul acestuia, nascut in linistea Cauzului, departe de imperiul dementului mustacios insetat de sange. Cel mai tanar dintre eroi isi nareaza propria drama, cea a copilului care-si lasa in urma familia prada mitralierelor, drama adultului fara patrie si lipsit de identitate si dragostea abia inceputa pentru o femeie care dispare fara urma in umbra imperiului. Vibrant ca o poezie, romanul curge pagina dupa pagina, nu te lasa sa respiri sau sa-l lasi jos.
Copilul se va naste sub acest soare de primavara, pe o panza de cort, pe care un ofiter o va intinde alaturi de drum. I se va taia cordonul ombilical cu o baioneta spalata cu alcool, cu lama aceea care a plonjat de atatea ori in maruntaiele oamenilor. (…) Clipa asta va dura, departe de timpul uman, departe de razboi, dincolo de moarte. Nu exista inca nimeni, in vidul asta insorit, care sa dea lectii de istorie, care sa faca o contabilitate a suferintelor, care sa-l desemneze pe acela care e mai vrednic de mila decat altul. (…) In clipa aceea nu exista decat tacerea din jurul mamei si a pruncului ei, infasurat intr-o tunica mare, curata, pe care ofiterul a scos-o din ranita. Si exista cel dintai tipat al copilului.
Recviem pentru Est e povestea Rusiei secolului XX. Estul nu este Uniunea Sovietica si nici umbra imperiului prezenta in orice colt de lume cuprins de razboi, estul nu e nici Lenin, nici Stalin, nici KGB-ul, nici traficantul de arme, nici propaganda. Recviemul e inchinat prizonierului ingropat pana la gat intr-o padure si lasat prada lupilor, soldatului trimis neinarmat sub focul inamicului in numele patriei si celor cazuti sub rafale de gloante menite sa demonstreze eficienta celor mai noi arme in marunte razboaie locale.
Makine isi spune povestea cu o voluptate feroce, alearga parca in cautarea adevarului pe care vrea sa-l rosteasca inca de la prima pagina. Totul se intampla cu o repeziciune neobisnuita pentru un nivel de detaliu atat de sublim, povestea se vede printr-o perdea vaporoasa de amintiri si scene din Berlin, Yemen, Moscova si un orasel american de pe tarmul Atlanticului. Daca razboiul nu va misca in niciun fel, Recviem pentru Est merita citit macar pentru scriitura fluida si hipnotizanta, care incearca simturile fara incetare, in cautarea unui adevar care rasare din fiecare pagina dar nu este rostit niciodata.
Articole similare:
- Pentru cine bat clopotele
- Moartea lui Ivan Ilici
- Razboi si pace sau Cum sa nu scrii recenzia unei capodopere
- Plânsul lui Nietzsche
- Cele patru fugi ale lui Manuel
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Suna al naibii de bine dar chiar nu am timp…bag carti despre publicitate de zici ca-s tic-tacuri :P + master + job.
Eu in programul de culturalizare de la munca am inclus o tona de carti care au cuvantul ”advertising” in ele.
Eu in ritmul programului de culturalizare de la “munca” voi ajunge experta in clasicii rusi.
Nu reusesc sa gasesc aceasta carte(nu ma aflu in tara)…am gasit doar ,,Pamantul si cerul”de acelasi autor, tu ce zici?
@artemis – nu am mai citit alte carti ale lui Makine dar daca celelalte sunt macar pe jumatate la fel de frumoase cum e asta, merita! Eu o sa incerc ;)
Te invidiez acum, adica in acest moment pentru doua lucruri:
1. pentru ca ai timp sa te delectezi cu cititul.
2. pentru ca iti ies asa de usor cuvintele , precum apa care tisneste dintr-un izvor, adica natural .
Si ca sa tragem si o concluzie pentru ca suntem ingineri , ” treaba-i buna “.