Cartofi frantuzesti a la Vlad Bogos
Vreau sa va spun o poveste despre evolutie azi, daca aveti un pic de timp. E o istorie scurta despre transformarea unei simple omizi intr-un minunat fluture… bucatar.
Au trecut 4 ani de cand turnam ulei incins peste cartofi cruzi, in una din primele mele experiente culinare. Am ramas acelasi neindemanatic in esenta, dar dorinta mea nestavilita de marire m-a impins in taramul gastronomiei, intr-o calatorie a cunoasterii demna de un buildungsroman. Cu siguranta nu sunt la capatul drumului catre vesnicele campii ale exploziilor de gusturi, dar am ajuns mai departe decat ar fi crezut multi. Astazi, eu – Vlad Bogos I(a se citi Intaiul) am gatit cartofi asa cum nu visam vreodata ca voi putea. Aceasta este povestea cartofilor frantuzesti, aceasta este povestea nasterii unei legende.
La inceput au fost cartofii. Cati cartofi? Niste cartofi, vreo 8 daca imi amintesc bine. Bine fierti in coaja, cu o mana de sare, apoi raciti, curatati si taiati felii.
Ei s-au asezat cumiti in formatie de strat intr-o tava bine unsa cu unt.
Apoi au venit cele 6 oua fierte tari, taiate tot felii si dispuse tot sub forma de strat in perfecta armonie cu halci sanatoase de cas de la Moldova si de cascaval de la Cora.
Peste ele s-a revarsat o inundatie de arome, un amestec de lapte, smantana, 2 oua crude, marar, oregano si putina sare, onorand intreaga adunare cu nobile gusturi intrepatrunse.
Deasupra acestui vulcan de arome am adaugat inca un strat de cartofi, stropindu-l din belsug cu acelasi amestec binecuvantat. In final, deasupra au luat loc fasii de cascaval, aranjate ca de mana unui artist, si toata comoara s-a ascuns la cuptor pana s-a rumenit bine si a fost pregatita sa ia drumul celor 2 stomace pregatite ca de sarbatoare.
Alaturi de cartofii frantuzesti a luat loc pe farfurii un piept de pui rumenit exact cat trebuie, la pasnica intelegere dintre uscat si elastic, destinat parca sa insoteasca demn creatia tanarului bucatar. Restul e legenda.
E momentul, dragi prieteni, sa primiti si un premiu pentru rabdarea pe care ati avut-o sa ajungeti pana aici. Un documentar tulburator despre aceasta epopee a unor simpli cartofi deveniti regi ai cartofilor, narat de insusi eroul ei, omul care a facut ca toate acestea sa fie posibile: Vlad Bogos. Liniste va rog, incepe!
Cartofi Frantuzesti – O epopee
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Iti dai seama ca o sa fii un fel de guest star in micul nostru viitor proiect, nu? :)
Vaaaai…este atat de vie in amintirea mea acea poveste cu “turnam ulei incins peste cartofii cruzi” (pe care am avut onoarea sa a o ascult povestita pe viu de catre tine) incat citind cele scrise mai sus faceam niste ochi mari, si mai mari, din ce in ce mai mari si daca nu puneai niste poze aici mai mai ca nu te credeam =))
Felicitari si asteptam noi povesti pe aceeasi tema :)!
Doamne cat am putut sa rad!
Dan Chisu e mic copil pe lunga tine ,pentru ca nu are simtul umorului atat de dezvoltat precum il ai tu.
Acesta perfectiune iesita din fundul gainii……Genial!!!
Felicitari si astept sa ne incanti si cu alte bunatati facute de miinile tale de inginer!
@Marius – trebuie sa bag un avertisment la inceput :D
@Corwin – Accept!
@Andrei – Poate ma fac producator de virale… Hmmm… not a bad idea
@Ankh – Tocmai pentru ca imi amintesc… acum nu-mi mai e frica :D
@Carmen – asa-i ca n-ai fi crezut vreodata? Ei bine… vremurile s-au schimbat, eu m-am transformat :)
@mitzi – Ma bucur ca te-a distrat. Cum ii ziceam si lui Andrei… poate mai fac din astea.
@Grecu – ma stii de atata timp si ti-a trebuit filmuletu asta sa-ti dai seama? :D
Sincer, sunt dezamagit… se cere un vin feciorelnic pt. a desavarsi aceasta creatie incompleta dupa parerea mea :) ( http://www.youtube.com/watch?v=S56IRtjWl2s )
Va multumesc tuturor pentru apreciere :)
@Kaza – sa stii ca ai dreptate. La urmatoarea isprava de genul asta nu mai omit.
Judecand dupa numarul de commenturi ti’as recomanda sa iti “gatesti” si un blog culinar :) o remarca am si eu… Vlad, dragule, cum ai putut sa pui ACEA sare (marina de altfel) peste acele oua… Scuzele le vreau in scris! =))
Ce bine că citesc postul ăsta mâncand nişte sarmale cu mămăliguţă!