De ce iubim fotbalul
As putea sa vorbesc despre fotbal ore intregi, zile la rand fara sa ma plictisesc, cu un entuziasm demn de o cauza mai buna. M-am indragostit de sportul asta pe la 9 ani, in acele nopti de neuitat de la World Cup ‘94 cand Columbia sau Argentina erau rapuse de Hagi, Dumitrescu si Raducioiu, niste necunoscuti din est. De acolo nu a mai fost cale de intoarcere. Iubesc fotbalul pur si simplu.
Poate ca unii dintre voi va intrebati de ce oameni in toata firea ca mine sunt atat de fascinati de un joc. Am mai spus-o, fotbalul nu e doar un joc. Fotbalul e pasiune, e explozia simultana a milioane de oameni, e un catalizator de energii nebanuite, un taram al legendelor vii.
Nu e de ajuns? Sa va spun pe scurt, de ce iubesc eu fotbalul:
-
Pentru energia si geniul lui Maradonna, pentru frumoasa nebunie a lui Cantona, pentru fentele lui Hagi, pentru golurile lui Van Basten, pentru eleganta intangibila a lui Zidane si pentru explozia extraordinara a lui Ronaldo. Pentru ca Pele si Romario au inscris peste 1000 de goluri fiecare in cariera si s-au bucurat la fiecare ca si cum ar fi fost primul.
-
Pentru ca irezistibilul Messi s-a nascut din pasele legendarului Ronaldinho, pentru ca e greu sa-i urmaresti ghetele lui Cristiano Ronaldo cand croseteaza adversari si pentru ca Rooney pare ca ar putea trece in alergare printr-un zid de beton armat fara sa clipeasca.
-
Pentru ca au existat Steaua ‘86, Milanul lui Sacchi, Galata lui Fatih Terim si Realul lui Del Bosque. Pentru ca exista Arsenalul lui Wenger, Barcelona lui Guardiola si Shaktiorul lui Lucescu. Pentru ca se naste un nou Real Madrid de poveste.
-
Pentru fotbalul total al Olandei anilor ‘70, cu stralucitorul Cruijff care isi scria desavarsea povestea in acea echipa. Pentru Danemarca ‘92 si Grecia 2004, doua nationale care au rasturnat toate calculele venind de nicaieri si castigand Campionatul European. Pentru ca intre Spania, Anglia si Brazilia mi-e greu sa-mi aleg favorita pentru mondialul sud-african.
-
Pentru ca Sir Alex Ferguson antreneaza Manchesterul de 23 de ani si anunta ca se va retrage doar dupa ce echipa sa va intrece ca numar de titluri rivalii de la Liverpool.
-
Pentru dubla Real Madrid – Manchester United din primavara lui 2003, poate cele mai frumoase meciuri pe care le-am vazut vreodata.
Printre voi sunt cu siguranta cativa care simt fotbalul la fel de puternic. Insiruirea de mai sus spune doar cateva dintre povestile care m-au fascinat peste ani. Voi ce ati adauga?
***
Azi, 29 Noiembrie 2009 se mai scrie o fila din istoria fotbalului. Se joaca Barcelona – Real Madrid si toata planeta e conectata la spectacolul de pe Nou Camp. Foarte rar se intampla ca atat de multi artisti ai balonului rotund sa se lupte pe acelasi gazon.
Pentru seri ca aceasta iubim fotbalul.
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
el clasico barca 1, real…din nou 0
si totusi….ramanem indragostiti, ori pasionati, de sportu asta si fara sa avem rezultatea(vezi steaua in europa league)
De ce iubesc eu fotbalul????
1.Pentru ca ma priveaza de orice film lacrimogen difuzat in intervalul orar in care joaca Dinamo,Steaua,Rapid, Urziceni si mai nou orice echipa pe care barbate-miu il clasifica ca fiind “meci decisiv”!
2. Pentru ca aud la fiecare meci al stelei dedicatii muzicale adresate unei persoane antipatice mie intitulat Gigi Becali
3. Pentru ca am ajuns sa observ ca pana si in fotbal, ca si in politica, exista “obiectivismul” jurnalistic vezi Vochin(cred ca asa il cheama) comentand un meci al stelei vs un meci al dinamo etc.
4. Pentru ca ne ofera stiri mondene de calitate: betia lui N’Doye sau alt fotbalist al momentului
5. Pt ca fara sa vreau am ajuns sa detin o groaza de informatii despre fotbal un domeniu neinteresant pt sexul frumos si mai ales…:
6. Pentru ca ador cand isi scot chilotii din dos, flegmeaza cu patima si naduf sau cel mai tare cand isi acopera nara stanga cu un deget si pe cealalta sufla….iar tu savurezi cu pofta niste popcorn sau un covrigel…
In incheiere ce n-am inteles eu, cu creierasul meu de femeie, este urmatorul lucru: un tanar alearga cu mingea spre poarta adversa dribleaza superb vreo 3 insi si cand se apropie invingator se gaseste un bulangiu , 99,99% din cazuri, care vine si il trage de tricou din spate sau ii pune piedica plin de ciuda ca nu a reusit sa ii ia mingea stricand tot farmecul fazei…
De ce iubesc fotbalul?
Pentru ca fotbalul din alte tari este un specatacol total, pentru ca nu poti fi sigur de castigarea unui meci nici macar in minutul 90, pentru liverpool-milan, pentru gerrard,messi, kaka, torres sau cristiano ronaldo (in cel mai pur sens fotbalistic), pentru ca “You’ll never walk alone” ,pentru ca Old Trafford este Teatrul Viselor, pentru ca se pot da goluri din 3 pase, pentru momentul in care echipa favorita castiga trofeul mult visat, pentru real-barca sau manchester-liverpool, pentru ca este cel mai frumos sport.
>>pentru ca mai multi inteligenti sunt la un momentdat intr’un mare grup pe stadion/pub si ai putea economisi explozibil
>>pentru ca este o afacere profitabila
>>pentru ca a dat nastere unor jocuri in care experienta de manager de proiect ar putea sa iti foloseasca
>>pentru ca defeminizeaza si mai mult o femeie
>>pentru tirajul mare de seminte si bere la bidon
>>pentru prieteniile de neuitat dintre micobistii cu fulare de culori diferite
>>pentru visele marete induse constant si cumulativ pustiilor cu preocupari culturale intense
>>pentru sperantele si suflul patriotic care binevoiesc sa se pogoare o data la 2;3,14159265;4;15;8;12 ani (cine mai stie…)
#pacat ca se mai numeste un sport; daca s’ar face abstractie de industria cladita minutios in ultimii ani, cu siguranta sunt de apreciat marii sportivi (care au fost, sunt si vor fi).
Titlul articolului este De ce iubim fotbalul, nu ghilimele De ce iubim fotbalul ,wink ghilimele, daca pot spune asa si uite ca pot.
pentru golul magistral al lui Zidane din finala Real-Bayern Leverkusen (daca nu ma insel)
mda… pentru ca ani de zile am mers la meciurile unei echipe, mai putin important care, pentru ca am simtit de zeci si zeci de ori bucuria adevarata, dar in acelasi timp, tot ceea ce poate fi mai trist, pentru ca mereu mi-a placut atmosfera din peluza, pentru ca acolo mi-am facut cei mai buni prieteni; intradevar prieteni, nu “prieteni”, pentru ca pentru acele meciuri am lipsit de la Liceu, facultate, serviciu, pentru trenurile si autocarele imputite dar atat de vesele in care puteai sa faci tot ceea ce iti trece prin cap… si muuulte multe altele…
Si eu care credeam ca il iubim pentru Daniel Niculae, Maftei si Dani Coman. Ups, de fapt nici unul nu mai e acum la Rapid :(