Plânsul lui Nietzsche
Imaginaţi-vă că sunteţi într-o sală de teatru şi tot ce ştiţi despre piesa care stă să înceapă e că are legătură cu filosoful Nietzsche.
Cortina se ridică şi actorii intră în scenă, fiecare jucându-şi propriul rol. Alături de genialul Friedrich Nietzsche, în rolul principal e medicul Joseph Breuer, vestit diagnostician vienez de sfârşit de secol XIX. Din conversaţiile celor doi se ţese povestea. Dacă duelul celor două strălucite minţi vă lasă timp să respiraţi, în roluri secundare îi veţi regăsi pe tânărul cercetător Sigmund Freud, viitorul părinte al psihanalizei, şi pe frumoasa Lou Salome, viitoarea scriitoare şi psihanalistă de renume mondial. Cred că deja nu regretaţi că aţi ales această sală de teatru.
Eu n-am regretat nicio clipă reprezentaţia dată de excepţionalele personaje sub baghetă lui Irvin Yalom(psihoterapeut şi scriitor american de origine rusă), care semnează Plânsul lui Nietzsche(sursa imaginii), un roman de ficţiune cu eroi reali şi… legendari. Nietzsche, suferind de migrene groaznice, cere priceputului doctor Breuer o consultaţie, însă în timp relaţia celor doi evoluează într-o direcţie pe care niciunul dintre ei n-ar fi putut să o intuiască. De la iniţialul medic-pacient Nietzsche şi Breuer dezvoltă “un contract” terapeut-pacient bidirecţional, în care fiecare încearcă să-şi trateaze propriile obsesii în timp ce pretinde că îşi ajută prietenul să “cureţe hornul” de gândurile care le tulbură somnul şi le umbresc judecata. Iată ce notează Nietzsche în jurnalul său:
Va veni timpul când oamenii vor înceta să se mai teamă de cunoaştere, nu vor mai ascunde slăbiciunile sub numele de “lege morala”, vor afla curajul de a rupe lanţurile lui “se cuvine”. Atunci oamenii vor tânji după înţelepciunea mea vie. Atunci oamenii vor avea nevoie de îndrumările mele pentru o viaţă cinstită, o viaţă de neîncredere şi descoperiri. O viaţă de stăpâni.
Plânsul lui Nietzsche e un roman al ideilor, un roman care pătrunde în intimitatea unei prietenii dintre un mare filosof şi un mare savant, un roman în care filosofia se ciocneşte frontal cu viaţă. Reală sau nu, povestea transcende timpul şi atinge omul de azi, la care rătăcirile minţii diferă doar prin formă, esenţa dilemelor existenţiale fiind aceeaşi în 2010 şi în 1882. Mai contează că Joseph Breuer şi Friedrich Nietzsche nu şi-au dezvăluit unul altuia cele mai ascunse fantezii, în încercarea lor comună de a îşi vindeca sufletele de fantomele propriilor gânduri? Din fantezia lui Yalom a ieşit o bijuterie a literaturii, o carte care răscoleşte cugetul şi împinge la meditaţie. Tot Nietzsche:
Noi, necredincioşii, trebuie să fim vigilenţi. Şi puternici. Puterea religiei e feroce. Uite cum Breuer, un ateu, tânjeşte să dureze, să fie veşnic observat, iertat, adorat şi protejat. Să fie oare chemarea mea aceea de preot al necredincioşilor? Să mă consum în găsirea şi distrugerea dorinţelor religioase, sub orice deghizare s-ar ascunde ele? Duşmanul e teribil; flacăra credinţei e alimentată fără încetare de frică de moarte, de uitare şi de lipsă de sens.
Plânsul lui Nietzsche e o carte grea, dar revelatoare. Mi-a plăcut enorm şi îi mulţumesc celei care mi-a dăruit-o. Am simţit că sunt stăpânul propriei mele existenţe mai mult decât oricând după ce am întors ultima pagină.
Articole similare:
- Minciuni pe canapea
- Câteva romane
- Maestrul şi Margareta
- Craii de Curtea-Veche
- Un erou al timpului nostru
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Am citit-o în urmă cu 2 ani. Subscriu total, foarte frumoasă recenzia. În opinia mea este cea mai bună carte a lui Irvin D. Yalom.
[...] scriitură de laureat al Nobelului literar, per total nu tocmai pe gustul meu, dar merită citit), Plânsul lui Nietzsche de Irvin Yalom, Viaţa şi vremurile lui Michael K de J.M. Coetzee şi excepţionalul roman al [...]
Am vazut postul tau acum destula vreme si am ramas cu gandul ca trebuie sa citesc cartea. Acum vreo luna m-am ocupat personal de treaba asta.
Faina cartea.
E extraordinara cartea.Mi-a fost recomandata de psihologul meu impreuna cu “Solutia Schopenhauer” Din pacate o citesc in germana pt ca inca nu am gasit un site Care mi-ar trimite cartzile din Ro in Germania.Se pierd unele detalii importante:(
Felicitari pentru pt Blog si pentru autenticitate, usurinta exprimarii gandurilor si ideilor complexe,sensibilitatea si plasticitatea limbajului .Scrii extraordinar !!Chiar dai o mana mare de ajutor ;)
suna extren de interesant ceea ce ai scris, trebuie sa o citesc si eu,am mai gasitla tine pe blog cateva carti bune dar aceasta pare chiar incitanta