Viata si vremurile lui Michael K
Se spune că unele lucruri pe care le cumperi “îti fac cu ochiul”. Am şi eu problema asta: în orice prăvălie aş intra, dacă există cărţi acolo, mereu ele îmi fac cu ochiul. Într-o zi de vară a anului trecut mi-a căzut privirea pe o bandă de hârtie roşie pe care scria cu alb “J. M. Coetzee – Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură 2003”. S-au schimbat vreo două anotimpuri până să redescopăr cartea pe care am cumpărat-o atunci şi să am şi timpul necesar să o deschid.
Sub acea reclamă “ochioasă” se ascundea romanul Viaţa şi vremurile lui Michael K, o poveste a supravieţuirii unui om simplu în timpul necruţătorului Apartheid care a măcinat Africa de Sud în a două jumătate a secolului trecut. Michael K poartă un handicap fizic(buză de iepure) şi unul mental(o uşoară retardare) de la naştere, fiind exact genul de fiinţă care nu inspiră forţă de supravieţuire. Demonstrând contrariul, Coetzee îşi poartă eroul într-o călătorie iniţiatică printr-o Africă de Sud aflată în plin război civil, ridicând statuia unei forţe a naturii care învinge în lupta cu orice greutate a traiului impus de o civilizaţie defectă.
Călătoria lui Michael îl poartă din Cape Town-ul răvăşit de luptele dintre poliţie şi bandele de rebeli dedaţi la jaf şi distrugeri până în orăşelul Prince Albert, locul naşterii mamei sale, pe care încearcă să o salveze din calea violenţelor şi să-i ofere o viaţă liniştită la ţară. Alflati în ilegalitate cei doi sunt nevoiţi să se ascundă de patrule şi să doarmă sub cerul liber, să se hrănească din puţinele provizii pe care le au şi să se apere de raufacatorii răspândiţi la tot pasul. Inteligenţa modestă a lui Michael nu îl împiedică să conceapă viaţa într-un stil propriu. Îndurerat de soarta mamei sale, mereu înfometat şi ascunzându-se în păduri ca un animal care a fost odată domestic, dar alungat de stăpânii săi trăieşte în sălbătăcie, nu înţelege pe deplin ce se întâmplă cu el. Subnutrirea îl duce adesea la sări de inconştientă în care visează să fie grădinar şi să trăiască liniştit din muncă sa şi din roadele pământului. Mereu este trezit brutal din reverii la viaţa complicată, la starea sa de vagabond fără identitate şi la războiul pe care nu-l înţelege şi îl ignoră cu zâmbetul pe buze.
Viaţa şi vremurile lui Michael K ascunde o poveste cu adevărat emoţionantă şi un tablou al vieţii aşa cum generaţia noastră nu a cunoscut-o vreodată: simplă, primară, liberă de rigori sociale sau politice şi însufleţită doar de natură. Dar nu asta atrage încă de la începutul lecturii, ci stilul în care scrie Coetzee. Seamănă puţin cu scriitura lui Coelho prin simplitate şi liniaritate, însă similarităţile se opresc aici, pentru că sud-africanul nu amorţeşte gândurile prin muzicalitate. Coetzee nu se fereşte de imagini dure: un spital arhi-plin de indiferenţă, o colonie de muncă cu aspect de lagăr sau un lagăr de concentrare pentru vagabonţii fără acte. Detalii abundente vin ca nişte înţepături neplăcute de insecte, menţinând atmosfera ţării africane cuprinse de haos. Citind, te simţi uneori ca într-un film rulat cu încetinitorul, în care fiecare detaliu e perceput clar şi se întipăreşte mult mai adânc în imaginea de final.
Coetzee este unul dintre scriitorii pe care i-am descoperit în 2009 şi cu siguranţă va mai ajunge sub toţi cei patru ochi ai mei şi cu alte volume. Viaţa şi vremurile lui Michael K e un roman cu o poveste originală, scrisă într-un stil uşor de citit şi foarte expresiv, o lectură pentru momentele când vreţi o carte bună care să nu aibă 500 de pagini. Ni se întâmplă tuturor, nu?
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
[...] per total nu tocmai pe gustul meu, dar merită citit), Plânsul lui Nietzsche de Irvin Yalom, Viaţa şi vremurile lui Michael K de J.M. Coetzee şi excepţionalul roman al cubanezului Jesus Diaz – Cele patru fugi ale lui [...]