Paşi prin noroi
Vi s-a întâmplat vreodată să fiţi într-un loc atât de murdar şi de trist încât pare că noroiul pe care alunecă paşii se lipeşte cu disperare de tălpi, implorând să fie luat din acel colţ întunecat de univers? Eu trec pe acolo în fiecare zi şi deja urâţenia nu-mi mai atacă ochii. Mintea se frământă însă, fiindcă paşii mă poartă spre o uzină din Colegiul 1. Fatidic număr are zona asta! E primul “colegiu” al ţării, cel care dă Camerei Deputaţilor una bucată deputat reprezentant al interesului legislativ al bucureştenilor din nordul capitalei.
Mă întreb ce-aş face dacă aş avea buletin de Colegiu 1 şi aş avea de ales între Honorius Prigoană şi Radu Stroe. La cei 23 de ani ai săi, juniorul familiei Prigoană îmi aminteşte de Bart Simpson, doar că prezenţa sa nu mă amuză deloc. Nu l-aş vota niciodată. Radu Stroe a fost comunist şi de 20 de ani practică politica din umbră, valsând graţios între Guvern şi Parlament ca o frunză în bătaia vântului. N-aş pune ştampilă pe el sub nicio formă. Şi atunci?
Cine da bătălia aici? Vechea gardă, politicianul orbit de strălucirea doctrinei volatile şi atât de mânjit de noroi pe pantofi încât nu le mai ştie culoarea politică, îl trimite în scenă pe Stroe. Că atât se poate, atât avem, atâtea parale face! Dar iată că din ceaţa istoriei post-decembriste, pe un cal alb imaginar şi un Lamborghini negru real, răsare salvatorul Honorius! Încărcat de proiecte legislative ca un om mare, aşa se prezintă tânăra speranţă portocalie. Pecetea politicii liberale făcute de un comunist şi emblema tinerei generaţii seci şi înecate de nulităţi se chinuie să strălucească din noroi în Colegiul 1. Dureros de clară această oglindă a societăţii noastre!
Trista alegere pe care o au de făcut oamenii din Colegiul 1 îmi ridică un mare semn de întrebare. Se va sfârşi vreodată ceaţa valorilor din societatea noastră? Înclin să cred că da şi sper chiar că se va întâmpla în timpul vieţii mele, dar mă tem că punctul critic nu a fost atins încă. Vom vedea mari mişcări de stradă când se va întâmpla asta, probabil undeva la finalul de mandat al actualului preşedinte. Se va simţi atunci lipsa unei personalităţi puternice care să mobilizeze masele către vot şi către dispute raţionale argumentate, în sens constructiv.
Sau poate greşesc şi meşterii păpuşari croiesc deja acel lider şi-i îndrumă paşii prin noroi către glorie. Îl zăreşte cineva?
Articole similare:
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Dureros de adevarat.