Cele patru fugi ale lui Manuel
“Un mare roman care respiră parfumul libertăţii.” El Pais
Aşa sună descrierea de pe coperta romanului Cele patru fugi ale lui Manuel, al columbianului Jesus Diaz. N-aş fi putut să descriu mai bine uluitoarea poveste a rătăcirilor prin Europa a unui imigrant sud-american care încearcă să scape de sub jugul comunismului din ţara sa şi din URSS. Pentru că acţiunea se întâmplă în 1991, când subsemnatul abia mergea pentru prima oară la şcoală(a se citi era mic şi ignorant), pentru mine romanul e o cronică vie a sfârşitului Rusiei sovietice şi a transformarilor politice şi sociale care au marcat lumea în ultimul deceniu al secolului trecut.
Fugarul este Manuel Desdin, cubanez care studiază fizica în Uniunea Sovietică, la Universitatea din Harkov(Ucraina). Acesta este pe punctul de a face o descoperire revoluţionară, când află că în 3 zile trebuie să se întoarcă în Cuba lui Fidel Castro, ceea ce l-ar sili să-şi abandoneze studiile. Decide atunci să fugă în Occident şi să-şi piardă urma într-o ţară vestică unde serviciile secrete cubaneze să nu-l poată atinge. Astfel încep fugile lui Manuel. Chiar dacă nu se desparte nici măcar o clipă de mândria de a fi cubanez şi de principiile sale, eroul lui Diaz fuge de identitatea sa reală, împins de dorinţa de libertate, către o viaţă de veşnic fugar, de clandestinitate şi nesiguranţă, în vremuri istorice tulburi pentru întreaga lume.
Încercările de evadare ale lui Manuel sunt de-a dreptul halucinante, cu decoruri variind de la vagoane de tren şi păduri troienite de zăpada la celule de închisoare şi birouri din ambasade sau consulate. Călătoria eroului îl poartă din campusul de la Harkov, la o fermă ucraineană, la Moscova, apoi la Basel şi Berna, în Finlanda şi Suedia, într-o mahala a Varşoviei, în Berlin şi într-un sătuc german de munte. Şerpuind printre toate obstacolele, tânărul fizician învăţa că viaţa dinafara laboraturului şi a căminului studenţesc este grea şi uneori crudă, însă nu poate răpune niciodată un spirit puternic şi hotărât.
Prin sinuoasele sale evadări, Manuel deschide cititorilor o fereastră spre colorata şi zbuciumata lume a imigranţilor. Fugile eroului îi intersectează destinul cu personaje dintre cele mai inedite: un criminal nebun rus şi o evreică ce trăiesc împreună refugiaţi în Polonia, studenţi şi activişti politici chillieni, mexicani sau peruani din URSS sau un mecanic iranian care face afaceri cu mafia rusă din Germania. Prin labirintul de oraşe în care nu-şi găseşte locul, pierdut printre chipuri străine, Manuel învaţă să supravieţuiască şi să nu se oprească niciodată din căutarea libertăţii. Refuzul său de a se supune totalitarismului orb care sufocă marile spirite face ca povestea să fie nu doar frumoasă ci şi universală.
Aşadar, dacă sunteţi în căutarea parfumului libertăţii, îl veţi găsi cu siguranţă printre rândurile acestui roman inspirational, pe cât de incredibil pe atât de palpabil şi incitant, pe care cu greu îl veţi lăsa din mână înainte să-l terminaţi. Va aşteaptă o revelaţie în Epilog, dar nu vă grăbiţi, savuraţi fiecare pagină! E o carte absolut superbă.
Articole similare:
- Razboi si pace sau Cum sa nu scrii recenzia unei capodopere
- Suflete moarte – o poveste inca vie, dupa 160 de ani
- Recviem pentru Est
- Viaţă şi destin
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Imi trăbă