O perspectivă asupra echilibrului dragoste-carieră
Femeile sunt principala piatră de încercare în activitatea unui bărbat. E greu să iubeşti o femeie şi să realizezi ceva în acelaşi timp. De aceea, nu e decât un singur remediu pentru a iubi fără a fi împiedicat de la lucru, şi anume: căsătoria. (…) Nu poţi să duci o povară şi în acelaşi timp să faci ceva cu mâinile, decât dacă această povară ţi-e legată de spinare, adică atunci când eşti însurat. Am simţit asta după ce m-am căsătorit. Mi s-au eliberat dintr-o dată mâinile. Dacă, dimpotrivă, necăsătorit, tragi după tine această povară, mâinile îţi sunt prinse şi nu mai poţi face nimic.
Sunt 140 de ani de când cuvintele de mai sus au prins viaţă sub pana lui Tolstoi, adunate în paginile romanului Anna Karenina.
Marii artişti transcend zbuciumul propriilor personaje, privind prin ferestre doar de ei ştiute către sufletului omului etern. Desigur, nu o poţi numi sau considera pe cea care-ţi luminează viaţă o povară, de aceea scriitorul foloseşte frantuzescul fardeau, însă ideea echilibrului dintre dragoste şi carieră rămâne aceeaşi, indiferent de lexic.
Discutăm puţin pe tema asta sau doar mă înjură fetele şi gata?
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
Chestia e ca dupa casatorie vin copiii; schimbatul scutecelor, dusul-adusul de la cresa/gradinita/scoala etc devin prioritare carierei. Nu mai esti motivat sa stai ore in plus la serviciu ca sa avansezi, cand stii ca acasa te asteapta copilul. Asta este parerea mea, ca majoritatea oamenilor prferea sa petreaca timp cu familia, si nu mai trag asa de tare la serviciu. Pe de alta parte altii (putini) prefera sa stea in plus la serviciu ca sa evite plansul copilului, urletele nevestei… Asadar cred ca mariajul este un mic impuls in directia inversa carierei (mai potrivit de fapt o decelerare).
Din punctul meu de vedere FUCK ALL SYSTEMS. Adica nu am chef sa trag pentru nici un job si prefer sa “ma chinui” la figurat pentru familie si entru dezvoltarea ei. Pentru ca la final doar cu ei si cu iubirea lor ramai. E singura “investitie” in care se merita sa “bagi” bine. In rest, de celelalte tre’ sa ai grija sa le tii “pe linia de plutire”! ;)
Fetele nu te injura, pentru ca acelasi lucru poate fi valabil si din perspectiva lor. Ceea ce e cam trist, pentru cei care cred in casatorie ca intr-o apoteoza fericita a intregii existente. Adica, se intelege ca o data casatorit, poti sa-ti bagi picioarele in relatie si sa-ti vezi de treburile cu adevarat importante, fiindca ea, relatia, o data ferecata cu acte, va merge inainte de la sine. Ca n-are incotro.
Hmmm…cred ca trebuie luat in considerare si faptul ca Tolstoi scria cele de mai sus acum 140 de ani, cand relatiile erau cumva altfel. Ca sa iti imparti viata cu cineva, trebuia sa fii casatorit, un cuplu nu putea sa traiasca impreuna fara acte :)
De aceea cred ca de fapt ar vrea sa spuna ca prin casatorie lucrurile se aseaza altfel, cei 2 stau in aceeasi casa, impart bucuriile si indatoririle si in plus exista cineva care sa ii sprijine moral (si nu numai) in orice moment.
Sau asta vreau sa cred :P
Eu cred in echilibru, dar adesea mi-am pus problema: poate vreunul din parteneri sa realizeze ceva pentru sine cand viata nu-i mai apartine doar lui? Cred ca da, insa asta decide singur in momentul in care alege sa isi uneasca viata cu a altcuiva. Nici el si nici ea nu au superioritate intr-o relatie puternica. Amandoi pot face multe inafara relatiei, insa energia vine din interiorul ei.
La fel ca mine a inteles citatul Ankh.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile voastre. Cred totusi ca nu s-a sfarsit aici discutia :)
Si eu care credeam ca e vorba despre o discutie si diversitatea de opinii, nu despre cine are aceeasi parere ca si tine :P Ne facem noi mari si descoperim tainele vietii…
Pana la urma nimic nu se compara cu a ajunge acasa dupa o zi haotica de munca si sa te intampine persoana draga gasindu-ti linistea dupa care ai tanjit toata ziua, asa ca uimire si cutremur: aleg dragostea in detrimentul unei cariere de om cu sateliti la cap :)
daca o iei inginereste:
Casatoria pana la urma e o masinarie si ca aceasta masinarie sa functioneze este nevoie ca amandoi partenerii sa faca anumite concesii, totusi daca cei 2 piloti nu sunt oameni prosti ei vor putea evolua cu succes avand sustinerea celuilalt.
Atunci cand iubesti pe cineva, necasatorit fiind, esti tentat sa te gandesti in orice clipa la ce face, cum se simte persoana iubita, sa te risipesti cumva in o multime de trairi pentru ca, undeva in subconstient,nu ai certitudinea ca iti apartine. Casatoria clarifica lucrurile si…iti dezleaga mainile…Hihi, de asta nu ma marit eu sa nu-i las mainile prea libere.
Stiu ca nu il urmaresti, dar cam acelasi subiect a fost prezent si in ultimul episod Grey’s Anatomy:)si m-am gandit si eu la asta. Nu cred ca este o chestiune ce tine de sexul interlocutorului, ci mai degraba de personalitate, educatie, dorinte si multe alte variabile. Poti gasi un echilibru sau poti face alegerea care iti va aduce fericirea…important este sa poti lua decizia corecta pe care sa nu o regreti sau pe care sa nu o imputi altora mai tarziu.