Crezul
Omul e o creatură născută în lanţuri.
Societatea face legile care stabilesc acceptarea sau marginalizarea, în timp ce religia se ocupă de nevoia omului de a aparţine unui grup guvernat de o putere superioară inexplicabilă în dualitatea sa de ocrotitor atot-ştiutor şi judecător nemilos. Fiecare păşeşte în acelaşi sistem care pare să meargă de la sine, alimentat doar de frica de izolare a unui individ pe care prea multă linişte îl împinge pe abruptul povârniş al meditaţiei. Nevoile de acceptare şi apartenenţă se nasc din frică şi sunt inoculate de timpuriu, astfel încât nimeni nu scapă.
Prizonier al unor tipare de gândire limitată chiar de la prima gură de aer, omul caută repere. Pe tavă îi sunt oferite societatea şi religia, cele mai uşoare ieşiri din labirintul îndoielilor şi al singurătăţii, însă oricare dintre cele două implică renunţarea la libertatea gândurilor şi amorţirea voinţei proprii. Aşa se nasc roboţi în carne şi oase.
Îmi place să cred că pot găsi răspunsuri în mine şi experienţa îmi arată că pot. Sigur că sunt destui cei care fac asta şi poate că încrederea în sine e un cult ca oricare altul, dar e singurul făgaş al gândurilor care porneşte cu adevărat din interior. Cred în mine şi atât. Îmi ştiu slăbiciunile şi calităţile, ştiu ce pot şi ce nu vreau să fac, şiu cât am de dat şi ce-mi rămâne, ştiu că oamenii se schimbă şi că e posibil ca mâine să descopăr un adevăr superior mie pe care să îl îmbrăţişez cu bucurie. Şi cel mai important – ştiu că nu pot avea totul.
Acum câteva zile mi-am descoperit Crezul. E o poezie de Mihai Eminescu, bine ascunsă printre sutele de pagini de geniu din mica mea bibliotecă de nomad. N-o mai citisem niciodată şi m-a bucurat nespus minunata condensare a gândirii mele în doar opt versuri. Se numeşte
De vorbiţi mă fac că n-aud…
De vorbiţi mă fac că n-aud,
Nu zic ba şi nu vă laud:
Dănţuiţi precum vă vine,
Nici vă şuier, nici v-aplaud;
Dară nime nu m-a face,
Să mă ieu dup-a lui flaut;
E menirea-mi: adevărul
Numa-n inimă-mi să-l caut.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Scris superb !
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea totul diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insasi ajung mai departe in viata
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc
Am invatat ca atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta
Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede…….
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil , a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Cateodata trebuie SA INVETI sa te ierti pe tine insuti.