Undeva jos pe scara binelui – o mărturisire
Rândurile care urmează după click vorbesc doar despre mine, fără nicio valoare adăugată. Continuaţi?
Viaţa e ca geometria în spaţiu.
Drepte se întâlnesc uneori şi formează plane, micro-habitate pitoreşti pentru bucurii simple ca triunghiul, cercul sau trapezul, la fel ca drumurile unui mic matematician rătăcit printre axiome cu iz de poezie. Alteori dreptele trec una pe lângă cealaltă fără să se intersecteze, salutându-se cu părere de rău că n-au putut lăsa o moştenire comună, la fel ca oamenii care sunt pentru o clipă aproape pe scena infinită a timpului dar nu îndeajuns de mult încât să deseneze propriile linii.
Viaţa e complexă. A mea nu face excepţie, e “un circ” cum îmi spunea cineva nu demult. În ultimii 2 ani am pierdut câteva repere interne fără de care aş fi crezut că sunt pierdut în trecut. Am aflat că nu se moare din asta, dar nici cale de mijloc între noul eu şi vechiul eu nu există. Aşa e omul, când se schimbă pe sine şi îşi foloseşte toată energia în entuziasmul unei vieţi noi rămâne vulnerabil la cel mai de temut duşman – sufletul surd la vocea raţiunii. Nu poţi să te ascunzi de tine niciodată.
Am înţeles din cugetările ultimelor zile de ce sunt antisocial şi adesea nesuferit. E simplu: nu poţi să te simţi bine cu alţii cât timp nu te simţi bine cu tine. M-am purtat ca Vlad cel nou de câteva ori în ultimul an, făcând rău unor oameni care nu meritau asta şi abia acum înţeleg cu adevărat unde am greşit. Mi-am descoperit cele mai mari slăbiciuni în timpul ăsta. Am multe să-mi iert, dar nu-mi stă în fire să fac asta fără interminabile procese de conştiinţă. Sunt undeva destul de jos pe scara binelui, însă regretele sunt de prisos, dacă nu vin cu o schimbare. La asta lucrez chiar scriind mărturisirea asta.
Zilele astea sunt pus în faţa unei noi intersecţii de drepte în geometria vieţii mele. Aş fi vrut să nu iau singur decizia pe care am luat-o deja, dar am învăţat că asta se întâmplă când încerci să te minţi. Ajungi să crezi că eşti altcineva şi masca te orbeşte. Te pierzi în mulţime şi la întrebări îţi răspunde doar ecoul.
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
No comments yet.
Sorry, the comment form is closed at this time.