Pârjoale ca la Moldova
A trecut ceva vreme de la ultima postare, în principal pentru că mi-am rătăcit motivaţia de a-mi împărtăşi gândurile cu lumea întreagă. De ieri am început s-o regăsesc unde nici nu mă aşteptăm – în bucătărie. Cum dragostea trece prin stomac, să reîncepem a ne citi cu ceva bun de la Moldova, produs de mână de moldovean. Cu poveste cu tot!
La început a fost cuvântul. Şi cuvântul era “foame”.
Apoi a fost revelaţia. Şi revelaţia era pârjoala ca la Moldova.
A urmat o plimbare sub un soare prietenos prin piaţă şi câteva târguieli trebuincioase spre împlinirea foamei profeţiei. Cam aşa arăta locul faptei ce urmează a fi povestite, la momentul iniţial t0:
Un kil de carne tocată ţine capul de afiş. Porcul şi viţelul par să se înţeleagă de minune în castron, nu? Lângă vedeta zilei stau patru ouă, două cepe mici, câţiva căţei veseli de usturoi, un pahar de lapte, un snop sănătos de mărar proaspăt, câteva felii de pâine puţin uscată şi oleacă de pesmet.
Întâlnind fericitul alai pe masă, câţiva cartofi mari şi frumoşi s-au decis să-l însoţească şi să se prefacă într-un piure cum au auzit ei că face bunica bucătarului. M-am îngrijit întâi de ei, i-am tăiat în 6 sau în 8, cum am apucat, i-am scăldat în apă plată, i-am binecuvântat cu o lingură de sare mare şi i-am lăsat să fiarbă până la noi ordine.
Pentru compoziţia pârjoalelor am început prin a stropi bine câteva felii de pâine cu lapte, ca să am de unde stoarce după un minut-două, înainte să le depun cu evlavie peste carne. Urmând bunele învăţături ale mamei, am încercat să toc mărunt usturoiul şi ceapa. N-am reuşit, dar măcar am rămas tot cu 5 degete delicate la fiecare mână.
Nu e verdeaţă care să-mi placă mai mult ca mărarul, l-aş mânca şi în prăjituri, aşa că l-am tratat cu mult respect la tocat, după care l-am împrăştiat peste carne să facă bine cât mai mult. Am presărat sare şi nişte condiment de friptură, am bătut ouăle şi am turnat în castron ca să pot face poza asta:
Totul a mers strună până aici, când mi-am dat seama că mai trebuie doar să prăjesc pârjoalele şi că nu mai am prea mult timp să fac asta. Că meciu de rugby nu aşteaptă după bucătari aiuriţi… Am dat zor cu prajitul celor două duzini de pârjoale ca la Moldova şi pe câteva le-am bronzat cam tare, dar au fost tocmai pe gustul meu.
Cât se desăvârşeau perlele Moldovei în tigaie am zămislit şi o minune de piure fix aşa cum m-a învăţat bunica-mea că trebuie să fie. Am păstrat cam jumătate din apă în care au fiert cartofii, am adăugat o felie groasă de unt, cam de 2 degete, restul de lapte şi puţină sare. Am ostenit cinstita adunare cu mixerul până au fost toţi de acord cu mine într-o chestiune de filosofie pe care le-o povesteam. A ieşit fix cum îmi doream – cleios şi limpede ca mierea de salcâm ţinută la rece.
Să ne citim cu burţile pline zic!
Nu exista articole similare.
Daca ti-a placut acest articol, imi poti scrie un comentariu sau te poti abona la feed pentru a primi cele mai noi articole prin feed-reader.
Comments
bai ce pofta mi-ai facut. parjoale din astea facea si bunica-mea cand eram mic, n-am mai mancat de ani buni :(
Ahoe!!
Nu ne-am vazut de vreo 6 ani… si iata ca niste parjoale ne-au regasit :))
Parjoale o sa fac si eu astazi… Sa-ti fie de bine!
Si sa ai un Paste plin de bunatati!
Felicitari, esti din ce in ce mai priceput.
Obvservatie : ceapa si usturoiul le-ai taiat cam mari, dar e f. bine ca ai ramas cu toate degetelele.
Ti-ar mai trebui sa te dotezi cu o masina de tocat.
Arata delicios! Seamana cu chiftelele, poate s-or numi parjoale in moldova.
In alta ordine de idei, bine ca revenisi.:)
Ce ne povestesti tu Gogule ca un pescar despre parjoale, alea-s chiftele din Regat!:)
@Clod – mi-a placut asta cu cetatenia :) Thanks
@Andrei – daca pana si eu am reusit sa fac, poti si tu. Sau mai astepti pana la tura urmatoare?
@Raluca Nantu – ce nu face parjoala pentru adeptii ei? Bine ai poposit pe la mine!
@mitzi – am urmat strict bunele instructiuni ale mamei, dar cu dexteritatea nu stau prea bine. Presimt ca o sa am masina de tocat in curand :)
@Andreea – amateur :D
@un ohm – asa-i ca se pot confunda cu chiftelele? Nu sunt. Sunt parjoale si nimeni nu poate sa demonstreze altceva :)
@kaza – am si mixer, te astept sa verifici dotarile bucatariei la un vin feciorelnic de la beci ;)
@Ankh – oi fi eu naspa, da’ parjoalele-s delicioase. Toate ies bine cand ai motivatie :)
@Fausta – de cand gatesc si ma falesc pe blog… doar una :)
@Lore – sunt parjoale din Moldova, nascute in vestul capitalei de un batran pescar chinez
Stiu ca e prea dimineata pentru a avea pofta de asemenea revelatii, dar avand in vedere ca nu de mult mi s-a spus ca mananc asemenea unei moldovence…o sa incerc si eu minunata reteta. Sa-mi fie cu iertare daca nu va fi reusita din prima, dar inca nu mi-am luat cetatenia :D
P.S. bine ai revenit ;)