Author Archive
A treia toamnă târzie a ctitoriei vlad-bogosiene timpurii
Tocmai s-a scurs al treilea sfârşit de noiembrie de când mi-am pus numele pe Google, ctitorind blogul omonim mie.. Ieşind din pielea în care de obicei nu încap de modestie, am înfipt un steag pe colţul meu de Internet şi am zămislit un brand personal, acela al lui Vlad Bogos, writter-wanna-be. În ultimii 3 ani [...]
Portretul luptătorului la tinereţe
Seara de miercuri m-a găsit într-un scaun incomod de vechi cinematograf din centrul Bucureştiului, la un film pe care-l aşteptam de multă vremea… fără să ştiu. A fost prima oară când un film românesc mi-a răpit o oră din viaţă, parcă pe nerăsuflate. Simt acum că am intrat în sala de cinematograf nepregătit pentru Portretul [...]
Simbolul pierdut
Viaţa mea e adesea ca un montagne-russe de mare viteză în care e imposibil să admir peisajele văzute de sus. Uneori simt nevoia unei pauze. Îmi doresc o bulă temporală în care trenuleţul să se oprească şi eu să mă pot plimba prin lumea mea fără gânduri sau idei profunde de digerat în viteză. Lecturile [...]
Moartea lui Ivan Ilici
Sunt scriitori pe care îmi place să-i citesc pur şi simplu, dar asta nu se întâmplă cu fiecare nou venit în colecţia mea de lecturi. Unii scriitori îmi plac pentru ideile lor, alţii pentru stil, câţiva pentru îndrăzneală, dar am şi un criteriu personal subiectiv. Cred că doar un scriitor bun poate să pună în [...]
24 de ani de poveste
În vara lui 1974 avea 32 de ani şi îşi încheia cariera de fotbalist, pentru a deveni antrenor la East Stirlingshire FC, în a treia divizie a campionatului scoţian. Nu avea să zăbovească mult la prima sa echipă, plecând la St. Mirren după doar câteva luni. 3 ani mai târziu, tânărul antrenor câştiga divizia secundă [...]
Armele revoluţiei
Tinereţea nu mai vrea să înveţe nimic, ştiinţa e în decădere, lumea întreagă umblă în cap, nişte orbi conduc alţi orbi şi-i fac să se prăbuşească în prăpastie, păsările se aruncă înainte de a fi început zborul, măgarul cântă la liră, boii desenează. Umberto Eco, Numele Trandafirului Secolul XIV din romanul lui Eco şi [...]
Eşec şi de la capăt
Omul a evoluat dintr-o hârjoneală fericită a forţelor imuabile ale naturii şi de atunci, tot ce avem, tot ce vedem, tot ce ştim astăzi a apărut la fel, dintr-o joacă. Natura e o bătrânică neastâmpărată căreia nu-i place singurătatea şi se distrează cu omuleţi ca noi, sădind în fiecare acea floare ciudată, pe care alegem [...]
Funebrul marş al dimineţilor fericite
Pe peronul gării unui orăşel mic din Nord bate un vânt rece, pătrunzător. Pare să mire pe toată lumea, de parcă octombrie s-ar fi strecurat, parşiv, imediat după august, hotărât să dea peste cap calcule şi garderobe. Toţi sunt zgribuliţi şi se învârt ca nişte păsări de curte în aşteptarea izbăvitoarei anunţări a trenului spre [...]
Din nou, cuvântul
Îmi place mult liniştea. Mă bucur de ea cu urechile, cu mintea şi cu sufletul, nu fac economie la tandreţe şi o îmbrăţişez ca pe unicul adevăr universal valabil. Când lumea se opreşte şi timpul pare că se întreabă “Încotro?”, mă pot bucura în linişte de cei mai zgomotoşi prieteni pe care-i am, cei din [...]
De ce cântăm noi acest cântec?
Dimineţile mele încep cu micul dejun încununat de un iaurt cu fructe. Sufletul locatar al trupului astfel hrănit pluteşte mai uşor spre uzină. După prânz iau un dulce mărunt şi mă desfăt cu nişte poze cu pisici sturlubatice spre revigorarea launtricului suflu care mă face să ticăi în continuare. Seara se scurge între cărţi, doze [...]
